1. [DEX '09] FLĂCĂRUIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. – Flacără + suf. -uie.
2. [MDA2] flăcăruie sf [At: I. VĂCĂRESCU, P. 331 / Pl: flăcărui / E: flacără + -uie] 1-2 (Șhp) Flacără (2) (mică) Si: flăcărușă (1-2), flăcăruță (1-2).
3. [DLRLC] FLĂCĂRUIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. Tremură la flăcăruia unei lumînări... citind. CAMILAR, N. I. 298. Pe catarg o flăcăruie... Stă corăbiei să-i spuie: Te voi duce teafără. TOMA, C. V. 410.
4. [DOOM 3] flăcăruie s. f., art. flăcăruia, g.-d. art. flăcăruii; pl. flăcărui
5. [DOOM 2] flăcăruie s. f., art. flăcăruia, g.-d. art. flăcăruii; pl. flăcărui
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL