1. [DEX '09] FLĂCĂRAIE s. f. (Rar) 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.
2. [MDA2] flăcăraie sf [At: ODOBESCU, S. III, 212 / E: flacără + -aie] 1 Flacără mare Si: bâlbără, bâlboare, bâlbătaie, bobotaie, flăcărie, hopătaie, pălălaie, vâlvătaie, vâlvoare. 2 Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe Pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase.
3. [CADE] FLĂCĂRAIE sf. 1 Flacără mare: descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor ODOB ¶ 2 Flăcări ușoare care se arată uneori noaptea pe locurile mocirloase, și unde-și închipue poporul că ard comorile ascunse în pămînt: flăcăraie alburii ieșiau pe acolo din pămînt unde stătură ascunse ... comorile de la Pietroasa ODOB.
4. [DEX '98] FLĂCĂRAIE s. f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. -aie.
5. [DLRLC] FLĂCĂRAIE, flăcăraie, s. f. 1. Flacără mare; vîlvătaie, pălălaie, bobotaie. Se apropie norul ca o flăcăraie. ISPIRESCU, L. 225. Descălecai la flăcăraia trosnitoare a brazilor. ODOBESCU, S. III 212. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar mai ales deasupra locurilor mocirloase. Flăcăraiele ce ies noaptea de pe fața unui gorgan. ODOBESCU, S. II 267.
6. [Șăineanu, ed. VI] flăcăraie f. 1. flacără mare; 2. pl. flacări ușoare cari se degajază noaptea din locurile mlăștinoase.
7. [Scriban] flăcăráĭe f. Mare flacără. V. pălălaĭe.
8. [DOOM 3] flăcăraie (rar) s. f., art. flăcăraia, g.-d. art. flăcăraiei
9. [DOOM 2] flăcăraie (rar) s. f., art. flăcăraia, g.-d. art. flăcăraiei
10. [MDO] flăcăraie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL