1. [DLRLC] FLĂCĂIEȘTE adv. Ca flăcăii, ca al flăcăilor. Își trase de cîteva ori cu mîna prin păru-i lung, retezat flăcăiește. MIRONESCU, S. A. 131.
2. [DLRM] FLĂCĂIEȘTE adv. Ca flăcăii, ca al flăcăilor. – Din flăcău + suf. -ește.
3. [DEX '09] FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.
4. [MDA2] flăcăi vi [At: SANDU, SĂM. II 716 / Pzi: ~esc / E: flăcău] (Reg) A trăi ca flăcău (neînsurat) Si: a burlăci, a feciori2 (2).
5. [CADE] ❍FLĂCĂI (-ăesc) vb. intr. A trăi, a petrece timpul ca flăcău (neînsurat).
6. [DLRLC] FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trăi ca flăcău (neînsurat), a-și petrece tinerețea ca flăcău. V. burlăci. Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.
7. [Scriban] 2) flăcăĭésc v. intr. Trăĭesc ca flăcăŭ.
8. [DOOM 3] flăcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, 3 sg. flăcăiește, imperf. 1 flăcăiam; conj. prez. 1 sg. să flăcăiesc, 3 să flăcăiască
9. [DOOM 2] flăcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, imperf. 3 sg. flăcăia; conj. prez. 3 să flăcăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL