1. [DEX '09] FLĂCĂIAȘ, flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău; flăcăuș. [Pr.: -că-iaș. – Var.: flăcăuaș s. m.] – Flăcău + suf. -aș.
2. [MDA2] flăcăiaș sm [At: ALECSANDRI, P. III, 201/ P: că-iaș / V: (Mol) ~căoaș, ~căuaș / Pl: ~i / E: flăcău + -aș] 1-2 (Șhp) Flăcăiandru (1-2).
3. [CADE] FLĂCĂIAȘ, Mold. FLĂCĂUAȘ sm. dim. FLĂCĂU: Dumnezeu să primească și să te norocească, dragul mamei flăcăiaș! ISP.; Și flăcăuași în fugă mînînd cîrduri de boi ALECS..
4. [DLRLC] FLĂCĂIAȘ, flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău. Marinică se uită la muierea lui Uracu și la flăcăiașul culcat sub cojoc. DUMITRIU, B. F. 27. Dragul mamei flăcăiaș! ISPIRESCU, L. 341. Frunză verde arțăraș, Eu iubesc un flăcăiaș, Voinicel Și tinerel. TEODORESCU, P. P. 306. – Pronunțat: -că-iaș.
5. [Scriban] flăcăĭáș orĭ -ŭáș m. Dim. d. flăcăŭ.
6. [DEX '09] FLĂCĂUAȘ s. m. v. flăcăiaș.
7. [MDA2] flăcăoaș sm vz flăcăiaș
8. [MDA2] flăcăuaș sm vz flăcăiaș
9. [CADE] ❍FLĂCĂUAȘ – FLĂCĂIAȘ: Și ~i în fugă mînînd cîrduri de boi ALECS..
10. [DLRLC] FLĂCĂUAȘ, flăcăuași, s. m. Flăcăiaș. Veni de cătră poarta cea mare c-un bătrîn gîrbov și slab, care înainta... sprijinit de doi flăcăuași. SADOVEANU, Z. C. 233. Copile spăimîntate mînînd turme de oi Și flăcăuași în fugă mînînd cîrduri de boi. ALECSANDRI, P. A. 138.
11. [Scriban] flăcăŭáș, V. flăcăĭaș.
12. [DOOM 3] flăcăiaș s. m., pl. flăcăiași
13. [DOOM 2] flăcăiaș s. m., pl. flăcăiași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL