1. [DEX '09] FLĂCĂIANDRU, flăcăiandri, s. m. Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. [Pr.: -că-ian-. – Var.: flăcăuandru s. m.] – Flăcău + suf. -andru.
2. [MDA2] flăcăiandru sm [At: ISPIRESCU, U. 2 / P: ~că-ian~ / V: ~căoa~, ~căua~ / Pl: ~ri / E: flăcău + -andru] 1-2 (Șhp) Flăcău (1) (foarte tânăr) Si: adolescent, flăcăiaș (1-2), (reg) flăcăuan (1-2), flăcăuș (1-2). 3 Băiețandru.
3. [CADE] FLĂCĂIANDRU, Mold. FLĂCĂUANDRU sm. Termen de dragoste, de simpatie pentru flăcău: Dinu era un flăcăiandru isteț, deștept, înfipt și spirt, nu glumă ISP..
4. [DLRLC] FLĂCĂIANDRU, flăcăiandri, s. m. Flăcău mai tînăr. Nicu se ținea ca vrăjit de acest flăcăiandru care abia împlinise cinsprezece ani. CAMIL PETRESCU, O. I 150. Cînd se făcuse flăcăiandru, a intrat argat la caii boierești. SANDU-ALDEA, U. P. 13. Basmele... sînt numai pentru băieți și codane, pentru flăcăiandri și fetișcane. ISPIRESCU, U. 2. ◊ (Adjectival) Doi surugii flăcăiandri... mînau... săltînd ușor pe șele. ODOBESCU, S. I 161. – Pronunțat: -că-ian-.
5. [Șăineanu, ed. VI] flăcăiandru m. flăcău nu deplin adult.
6. [Scriban] flăcăĭándru m. Fam. Flăcăŭ maĭ tînăr.
7. [DEX '09] FLĂCĂUANDRU s. m. v. flăcăiandru.
8. [MDA2] flăcăoandru sm vz flăcăiandru
9. [MDA2] flăcăuandru sm vz flăcăiandru
10. [CADE] FLĂCĂUANDRU 👉 FLĂCĂIANDRU.
11. [DLRLC] FLĂCĂUANDRU, flăcăuandri, s. m. Flăcăiandru. În locul tovarășului dorit, văzură un flăcăuandru care stătea cu spetele întoarse spre ei. BUJOR, S. 21.
12. [Scriban] flăcăŭándru m. Flăcăĭandru.
13. [DOOM 3] flăcăiandru s. m., art. flăcăiandrul; pl. flăcăiandri, art. flăcăiandrii
14. [DOOM 2] flăcăiandru s. m., art. flăcăiandrul; pl. flăcăiandri, art. flăcăiandrii
15. [MDO] flăcăiandru
16. [IVO-III] flăcăiandru, -dri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL