1. [DEX '09] FLUȘTURATEC, -Ă adj. v. flușturatic.
2. [MDA2] flușturatec, ~ă a vz flușturatic
3. [CADE] FLUȘTURATEC, -ATIC adj. Fluturatec: țopăiau și chihoteau, cum avea tinerimea flușturatecă obiceiul în carnaval CAR..
4. [DEX '09] FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturatec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.
5. [MDA2] flușturatic, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, S. N. 95 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: fluștura + -atic] 1-2 (Om) nestatornic și zvăpăiat Si: ușuratic, nebunatic, fluturatic (2-3).
6. [DEX '98] FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturatec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.
7. [DLRLC] FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Nestatornic, zvăpăiat, zvînturat, nebunatic, ușuratic. A dat pe stradă, noaptea, de o ceată de măști, care cîntau, țopăiau și chihoteau, cum are tinerimea flușturatică obiceiul în carnaval. CARAGIALE, S. N. 95. – Variantă: flușturatec, -ă (GHEREA, ST. CR. II 86, ISPIRESCU, U. 90) adj.
8. [Șăineanu, ed. VI] flușturatic a. fluturatic.
9. [Șăineanu, ed. VI] fluturatic a. 1. care flutură; 2. fig. ușuratic, nestatornic.
10. [Scriban] flușturátic, V. fluturatic.
11. [Scriban] fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.
12. [DOOM 3] flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; adj. f., s. f. flușturatică, pl. flușturatice
13. [DOOM 2] flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; adj. f., s. f. flușturatică, pl. flușturatice
14. [MDO] flușturatic
15. [IVO-III] flușturatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL