1. [MDA2] fluorometru sn [At: DN3 / P: flu-o~ / Pl: ~re / E: fr fluoromètre] Aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă.
2. [DN] FLUOROMETRU s.n. Aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă. [Var. fluorimetru s.n. / < fr. fluoromètre].
3. [MDN '00] FLUOROMETRU s. n. fluorimetru. (< fr. fluoromètre)
4. [DOOM 3] fluorometru (desp. flu-o-, -me-tru) s. n., art. fluorometrul; pl. fluorometre
5. [DOOM 2] fluorometru (flu-o-, -me-tru) s. n., art. fluorometrul; pl. fluorometre
6. [DETS] FLUORO- „fluor, fluorescență”. ◊ L. fluor, oris „corp lichid, curgere” > fr. fluoro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. fluoro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fotografic pe sticlă, care se realizează cu ajutorul acidului fluorhidric; ~metrie (v. -metrie1), s. f., dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și culorii radiațiilor de fluorescență; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă; ~scop (v. -scop), s. n., 1. Instrument utilizat pentru determinarea vizuală a intensității fluorescenței. 2. Ecran fluorescent care poate transforma radiațiile invizibile în radiații vizibile; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Determinare vizuală a intensității fluorescenței cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic realizat cu ajutorul fluoroscopului.
7. [DE] FLUORMÉTRU (< fr.; {s} fr. fluor[esence] + gr. metron „măsură”) s. n. Instrument pentru măsurarea duratei de emisie a luminii prin fluorescență, după încetarea iradierii materialului fluorescent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL