1. [DEX '09] FLOTANT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din fr. flottant.
2. [MDA2] flotant, ~ă [At: MAIORESCU, D. IV, 282 / Pl: ~nți, ~e / E: fr flottant] 1 a Plutitor. 2 smp Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 3 a (Fig) Care nu este fixat, stabil. 4-5 smf, a (Om) care s-a stabilit temporar în mod legal într-o localitate. 6 a (Ecn; îs) Capitaluri ~e Capitaluri disponibile pentru investiții pe termen scurt. 7 a (Ecn; îs) Monedă ~ă Monedă care nu are paritate fixă. 8 a (Ecn; îs) Datorie ~ă Parte a datoriei publice, neconsolidată, susceptibilă să crească sau să scadă în funcție de nevoile tezaurului public.
3. [CADE] *FLOTANT adj. 1 Plutitor ¶ 2 Fig. Șovăitor, nestatornic, schimbător, care nu se poate hotărî într’un fel: spirit ~ ¶ 3 Care nu stă locului; nestabil, care umblă încoace și încolo, care vine și pleacă: ei devin vagabonzii ulițelor: ... populația ~ă de netrebnici, leneși și derbedei VLAH. ¶ 4 ⏲ Datorie ~ă, parte din datoria publică a unei țări care poate crește sau să scadă după nevoile tezaurului Statului [fr.].
4. [DLRLC] FLOTANT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește; plutitor. Vaporul e o uzină flotantă. BART, E. 121. 2. (Despre persoane) Care este în trecere printr-o localitate, fără să locuiască permanent în ea, care vine și pleacă; nestabil. În orașe există și o populație flotantă.
5. [DN] FLOTANT, -Ă adj. Care plutește; plutitor. // s.m. și f. Persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr. flottant].
6. [MDN '00] FLOTANT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant)
7. [Șăineanu, ed. VI] flotant a. 1. plutitor; 2. fig. șovăitor: spirit flotant; datorie flotantă, partea datoriei publice susceptibilă de zilnică augmentare sau diminuare.
8. [Scriban] *flotánt, V. fluctuant.
9. [MDA2] fluctuant, ~ă a [At: DEX / P: ~tu-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr fluctuant, lat fluctuans, -ntis] 1 Care are fluctuații Si: oscilant. 2 Inconstant. 3 Nesigur. 4 Ezitant.
10. [Scriban] *fluctuánt, -ă adj. (lat. flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbăcĭos: spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin porturĭ. Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și flotant (fr. flottant).
11. [DOOM 3] flotant adj. m., pl. flotanți; f. flotantă, pl. flotante
12. [DOOM 2] flotant adj. m., pl. flotanți; f. flotantă, pl. flotante
13. [GTA] TRANSVERSAL FLOTANT cablu sau bielă ce înlocuiește legătura rigidă cu chilă în locul inimii la deltaplanele de performanță.
14. [DE] FLOTÁNT, -Ă (< fr.) adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Despre corpuri plutitoare sau suspendate) Care poate efectua oscilații în jurul unei axe orizontale ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate de apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre persoane și subst.) Care nu locuiește permanent într-o localitate, care este în trecere pe acolo, fără a se stabili definitiv. 3. (EC.) Datorie f. = orice obligație pe termen scurt (de obicei parte din datoria publică) reprezentată de hârtii ale Trezoreriei; parte a datoriei publice care nu a fost consolidată. Rată f. (de schimb) = fluctuarea ratei de schimb a unei monede naționale atunci când valoarea sa nu este fixată, pe termen lung, în altă valută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL