1. [DEX '09] FLOTA, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.
2. [MDA2] flota [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 168 / Pzi: ~tez / E: fr flotter] 1 vt A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2 vi (Rar) A pluti. 3 A trece un fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 4 (Rar) A executa flotări (4).
3. [DLRLC] FLOTA, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafață într-un lichid sau au fost făcute să plutească prin înspumare.
4. [DN] FLOTA vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].
5. [MDN '00] FLOTA vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)
6. [DEX '09] FLOTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte.
7. [MDA2] flotă2 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr flôtre] Postav asemănător fetrului.
8. [MDA2] flotă1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 66/34 / Pl: ~te / E: fr flotte] 1 Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. 2 Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop, sub o conducere unică. 3 Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 4 Raportul dintre greutatea materialului de vopsit și greutatea soluției în care va fi vopsit materialul respectiv. 5 Bazin de tăbăcire cu soluții concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire.
9. [CADE] *FLOTĂ (pl. -te) sf. ⛵ 1 Un număr oarecare de corăbii sau de vase de războiu care călătoresc împreună, avînd aceeași destinație: meșterșuguia să aptinză flotele, adecă galioanele cele de oaste de pe apă N. -COST. ¶ 2 Armata navală a unei națiuni [fr.].
10. [DLRLC] FLOTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor unui stat. Flota sovietică nu a cunoscut niciodată alt țel decît acela de a veghea ca nimeni să nu se atingă de munca pașnică a oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși, în care flota turcească a fost zdrobită. BART, S. M. 21. ◊ (Poetic) Trunchiurile orizontale și legănate ale brazilor, ca o flotă de catarge adormite. BOGZA, C. O. 415. ◊ Fig. Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vînt împinsă. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Flotă de război = totalitatea vaselor de război ale unui stat. Flotă comercială = totalitatea vaselor de comerț ale unui stat. ♦ Grup mare, unitate puternică de nave dintr-o anumită regiune și avînd conducere unică. Flota din Marea Neagră. ▭ O flotă rusească venită din Marea Baltică în Mediterana prin strîmtoarea Gibraltar a sfărîmat flota turcă lîngă Ceșme în Marea Egee (1771). IST. R.P.R. 256. Tu singură, o mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești. BOLINTINEANU, O. 233. 2. (Determinat prin «aeriană») Totalitatea aeronavelor unui stat. Flotă aeriană.
11. [DN] FLOTĂ2 s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre].
12. [DN] FLOTĂ1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].
13. [MDN '00] FLOTĂ2 s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre)
14. [MDN '00] FLOTĂ1 s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică. 2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte)
15. [Șăineanu, ed. VI] flotă f. 1. reunire de corăbii cari pornesc împreună: flotă de răsboiu; 2. forța navală a unei țări: flota engleză.
16. [Scriban] *flótă f., pl. e (fr. flotte, d. flotter, a pluti [care vine d. lat. fluctus, val, fluctuare, a pluti, de unde și it. flotta, flotă, flottare, a pluti]; rudă cu plută). Reuniune de corăbiĭ saŭ avioane supt acelașĭ șef. Forța navală saŭ aeriană a uneĭ țărĭ.
17. [DOOM 3] flota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flotez, 3 flotează; conj. prez. 1 sg. să flotez, 3 să floteze
18. [DOOM 2] flota (a ~) vb., ind. prez. 3 flotează
19. [DOOM 3] flotă1 (postav) s. f., g.-d. art. flotei
20. [DOOM 3] flotă2 (totalitatea navelor; lichid; bazin) s. f., g.-d. art. flotei; pl. flote
21. [DOOM 2] flotă1 (totalitatea navelor, lichid, bazin) s. f., g.-d. art. flotei; pl. flote
22. [DOOM 2] flotă2 (postav) s. f., g.-d. art. flotei
23. [GTA] FLOTĂ AERIANĂ a) totalitatea aeronavelor aparținând unui stat sau unui grup de state; b) totalitatea marilor unități aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop, deosebindu-se: flote comerciale (cuprind aeronave destinate transportului de călători și de mărfuri sau intereselor economice, grupate în jurul unei companii) și flote militare (cuprind totalitate aeronavelor militare ale unui stat).
24. [Argou] a avea cărămidă / flotă / lozul pe el expr. (intl. – d. o potențială victimă) a avea bani
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL