1. [Scriban] floáce f. pl. saŭ n. pl. Vest. Lațe, mițe, flocĭ: floacele unuĭ cîĭne bătrîn.
2. [DEX '09] FLOC, floci, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. ♦ (Spec.; de obicei la pl.) Fir de păr din regiunea pubisului. [Pl. și: (n.) floace] – Lat. floccus.
3. [MDA2] floc sm [At: BIBLIA (1688), 2102 / Pl: ~oci sm, ~oace sn / E: ml floccus] 1 (Spc; mpl) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. 2 (Spc; mpl) (Fir de) păr din regiunea pubisului.
4. [CADE] FLOACĂ = FLOC.
5. [CADE] FLOC1 I. (pl. floace) sn. Mic smoc de păr, de lînă sau de mătase: mai multe fire de lînă ținute laolaltă formează șuvițe, și mai multe șuvițe împreunate într’un mînunchiu mai mare formează pletele, floacele sau lațele MAI.; pe cap purtau căciuli cu floace albastre FIL.. II. sm. pl. Părul din regiunea organelor genitale [lat. floccus].
6. [CADE] FLOCUȘOR, FLOCUȚ sn. dim. FLOC.
7. [DEX '98] FLOC, floci, s. m. (Spec.; de obicei la pl.) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. ♦ (Spec.; de obicei la pl.) Fir de păr din regiunea pubisului. [Pl. și: (n.) floace] – Lat. floccus.
8. [DLRLC] FLOC, floace, s. n. și floci s. m. Smoc mic de păr, de lînă sau de mătase. Într-un ungher sta cojocul cu floace sure. CAMILAR, N. I 324. Nu se condamnase... să-și rupă floacele din cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 332. Se scutură [calul] o dată de-i săriră toate floacele de pe el și rămase ca uns cu unt de frumos. RETEGANUL, P. III 54.
9. [Șăineanu, ed. VI] floc m. 1. mănunchiu de lână, mătase, păr; 2. fig. floci de zăpadă. [Lat. FLOCCUS].
10. [Scriban] floc m. (lat. flŏccus, it. fiocco, fiocca, pv. fr. cat. floc, fr. floche adj., sp. llueco, pg. choco). Cĭuf, moț de păr. Pl. Păr mult și lung, mițe, lațe: acestuĭ cîne bătrîn îĭ atîrnă flociĭ. Triv. Păru din regiunea pubiană. V. fulg și flotac.
11. [DOOM 3] floc (pop.) s. m., pl. floci
12. [DOOM 2] floc (pop.) s. m., pl. floci
13. [Argou] floc, floci s. m. 1. fir de păr încrețit 2. (la pl.) părul pubian
14. [DRAM 2021] floc, floci, s.m. Smoc (sau fir) de păr sau de lână : „Coconu ii îi cu floci pă nas, pă obraz. Tăt îi floci” (Bilțiu, 2007: 269). ■ (onom.) Floca, Flocia, nume de familie și supranume în jud. Maram. (Sec. XV). – Lat. floccus „scamă de lână, păr” (Scriban, DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] floc, floci, s.m. – Smoc (sau fir) de păr sau de lână. ♦ (onom.) Floca, Flocia, nume de familie și supranume în Maramureș. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. floccus „scamă de lână, păr” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
16. [DRAM] floc, -i, s.m. – Smoc (sau fir) de păr sau de lână. – Lat. floccus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL