1. [DEX '09] FLINT s. n. Varietate de silice. ◊ Sticlă flint = sticlă optică cu indice de refracție relativ mare, fabricată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu. – Din germ. Flint, engl. flint.
2. [MDA2] flint sni [At: DEX / E: eg flint, ger Flint] 1 Varietate de siliciu. 2 (Îs) Sticlă ~ Sticlă optică cu indice de refracție relativ mare, fabricată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu Si: (rar) flint-glass.
3. [DN] FLINT s.n. Varietate naturală de opal. ◊ Sticlă flint = sticlă optică formată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu, cu însușiri speciale foarte dispersive. [< fr., engl. flint(-glass)].
4. [MDN '00] FLINT s. n. varietate naturală de opal. ♦ sticlă ~ = sticlă optică formată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu, cu însușiri speciale. (< germ. Flint, engl. flint)
5. [DOOM 3] flint s. n.
6. [DOOM 2] flint s. n.
7. [Petro-Sedim] flint, (engl.= silicolit) → chert.
8. [DE] FLINT, oraș în N S.U.A. (Michigan), la NV de Detroit; 430,5 mii loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații. Mare centru al ind. de automobile (General Motors). Motoare de avioane, aparataj electrotehnic, biciclete, vopsele și lacuri. Institut tehnologic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL