1. [DEX '09] FLEȘCĂIT2, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. (despre oameni) moleșit. – V. fleșcăi.
2. [DEX '09] FLEȘCĂIT1 s. n. Faptul de a (se) fleșcăi. – V. fleșcăi.
3. [MDA2] fleșcăit2, ~ă a [At: ZANNE, P. IX, 174 / V: ~eoș~ / Pl: ~iți, ~e / E: fleșcăi] 1 Muiat de ploaie. 2 (D. fructe) Moale. 3 (Pfm; d. sânii femeilor) Lăsat2. 4 (Pfm; fig; d. oameni) Moleșit2. 5 (Pfm; fig; d. oameni) Îmbătrânit (prematur).
4. [MDA2] fleșcăit1 sns [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / E: fleșcăi] 1-4 Fleșcăire (1-4).
5. [DLRLC] FLEȘCĂIT 1 s. n. Acțiunea de a (se) fleșcăi și rezultatul ei. Prin smîrcurile mocirloase... mergeau încet, trudiți și deznădăjduiți, ascultindu-și fleșcăitul ciobotelor mari și grele. VLAHUȚĂ, O. A. 136.
6. [DLRLC] FLEȘCĂIT, -Ă, fleșcăiți, -te, adj. Moale, fără consistență; fig. moleșit. Zăpadă fleșcăită. ▭ Cu fața groasă, frămîntată, cu buze atîrnînd fleșcăite, Trăilă mormăi. DUMITRIU, V. L. 49.
7. [DEX '09] FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.
8. [MDA2] fleoscăi v vz fleșcăi
9. [MDA2] fleoșcăi v vz fleșcăi
10. [MDA2] fleoșcăit, ~ă a vz fleșcăit
11. [MDA2] fleșcăi [At: CARAGIALE, T. I, 58 / V: ~eoș~, fleosc~ / Pzi: ~esc, {var) fleșcăi / E: fleașc + -ăi] 1 vi A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2 vr (D. fructe) A se muia. 3 vr (Pfm; d. sânii femeilor) A se lăsa. 4 vr (Pfm; fig; d. oameni) A se moleși.
12. [CADE] FLEOȘCĂI – FLEȘCĂI [fleoașcă].
13. [CADE] FLEȘCĂI (-ăesc) I. vb. intr. A face fleașc! călcînd în noroiu sau într’o mocirlă. II. vb. refl. A se face fleașcă, a se muia, a se moleși: a venit cu iapa udă și fleoșcăită ca vai de ea MERA.
14. [DLRLC] FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce zgomot umblînd prin noroi, prin apă etc. Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. 2. Refl. A se înmuia; (despre oameni) a se moleși. Ce te-ai fleșcăit așa?
15. [Șăineanu, ed. VI] fleșcăì v. 1. a se moleși; 2. a se vesteji.
16. [Scriban] fleșcăĭésc v. tr. (d. fleașcă). Moleșesc, cofleșesc. V. refl. Obrajiĭ i s’aŭ fleșcăit, poamele s’aŭ fleșcăit de zdruncinăturile căruțeĭ.
17. [DOOM 3] fleșcăit s. n.
18. [DOOM 2] fleșcăit s. n.
19. [DOOM 3] fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, 3 sg. fleșcăiește, imperf. 1 fleșcăiam; conj. prez. 1 sg. să fleșcăiesc, 3 să fleșcăiască
20. [DOOM 2] fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, imperf. 3 sg. fleșcăia; conj. prez. 3 să fleșcăiască
21. [DRAM 2021] fleșcăít, -ă, fleșcăiți, -te, adj. 1. Ud, muiat. 2. Moleșit. – Din fleșcăi.
22. [DRAM 2015] fleșcăit, -ă, adj. – 1. Ud, muiat. 2. Moleșit. – Din fleșcăi (DEX, MDA).
23. [DRAM 2021] fleșcăí, fleșcăiesc, v.r. 1. A se face fleașcă, a se uda. 2. A se muia, a se relaxa. – Din fleașc + suf. -ăi (DEX, MDA); din fleașcă (Scriban).
24. [DRAM 2015] fleșcăi, fleșcăiesc, vb. refl. – 1. A se face fleașcă, a se uda. 2. A se muia, a se lăsa. – Din fleașc + suf. -ăi (DEX, MDA); din fleașcă (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL