1. [DEX '09] FLEOARCĂ s. f. v. fleancă.
2. [MDA2] fleoarcă sf vz fleancă
3. [CADE] FLEOARCĂ, FLEOARȚĂ, FLOARȚĂ sf. Femeie stricată, desfrînată, desmățată, tîrfă [comp. rut. flërka].
4. [DLRLC] FLEOARCĂ s. f. v. fleoancă.
5. [DEX '09] FLEANCĂ s. f. (Fam.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.
6. [DEX '09] FLEOANCĂ s. f. v. fleancă.
7. [MDA2] fleancă sf [At: ISPIRESCU, L. 69 / V: ~eoa~, ~eoarcă, flioa~, floa~ / Pl: ? / E: nct] (Dep) 1 (Fam) Gură (ca organ al vorbirii). 2 (Fam; îe) Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) ~ Taci! 3 (Îae) Nu mai vorbi fără rost! 4 (Fam; îs) Bun de ~ Bun de gură. 5 (Reg) Femeie intrigantă. 6 (Reg) Femeie vorbăreață. 7 (Trs) Femeie proastă și neîngrijită. 8 (Îf fleoarcă) Femeie depravată.
8. [MDA2] fleoancă sf vz fleancă
9. [MDA2] floancă sf vz fleoancă
10. [MDA2] treanca-fleanca i, smf vz tranca-fleanca
11. [CADE] FLEANCĂ, FLEOANCĂ sf. familiar pop. 1 Gură, bot: apoi atunci, tacă-ți fleanca și ascultă! CAR.; tacă-ți fleanca, fă Paraschivo! zise un bărbat dinaintea ei D. -ZAMF.; atîtea bătea din cea fleancă de gură RET.; ia cătați-vă de treabă, vă spuiu eu, și n’asultați la fleoanca lui! ISP. ¶ 2 👉 TREANCA-FLEANCA.
12. [CADE] FLEOANCĂ 👉 FLEANCĂ.
13. [DEX '98] FLEANCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoancă, fleoarcă s. f.] – Et. nec.
14. [DLRLC] FLEOANCĂ, fleoance, s. f. (Familiar, depreciativ) Gură, gură-spartă. Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleoanca! = taci, nu mai vorbi fără socoteală! – Pronunțat fleoan-. – Variantă: fleoarcă (CAMILAR, N. II 347) s. f.
15. [Șăineanu, ed. VI] fleancă f. bot, gură. V. fleoancă și treanca-fleanca.
16. [Șăineanu, ed. VI] fleoancă f. 1. bot; 2. fam. gură: tacă-ți fleoanca! 3. lulea cu ciubuc. [V. fleac].
17. [Scriban] fleáncă (vest) și fleoáncă (est) f., pl. flencĭ, fleoance (d. a flencăni, a fleoncăni). Iron. Gură, vorbă: tacă-țĭ fleanca!
18. [Scriban] fleoáncă, V. fleancă.
19. [DOOM 3] fleancă (fam.) s. f.
20. [DOOM 2] fleancă (fam.) s. f.
21. [IVO-III] fleoancă, -ce.
22. [Argou] tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!
23. [DAR] fleancă (fleoancă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.
24. [DAR] fleoancă s.f. (pop. și fam.) 1. gură, gură rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit. 3. (înv.) lulea cu ciubuc.
25. [DRAM 2021] fleáncă, s.f. (pop.) Gură; gură-rea. – Et. nec (DEX, MDA); din a flencăni, a fleoncăni (Scriban).
26. [DRAM 2015] fleancă, s.f. – (pop.) Gură; gură-rea. – Et. nec. (DEX, MDA); din a flencăni, a fleoncăni (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL