1. [DEX '09] FLECĂRI, flecăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune fleacuri1; a trăncăni. – Din flecar.
2. [MDA2] flecări vti [At: JIPESCU, O. 112 / Pzi: ~resc / E: flecar] (Pfm) A spune fleacuri1 (5-8) (numai din dorința de a vorbi) Si: a trăncăni, (nob) a flecăi, (Trs; nob) a flecăti.
3. [CADE] FLECĂRI (-ăresc) vb. tr. și intr. A spune fleacuri, a îndruga verzi și uscate: decît să flecăriți la glume și la cîte nagode toate ISP [flecar].
4. [DLRLC] FLECĂRI, flecăresc, vb. IV. Intranz. A spune fleacuri, a trăncăni. Acei care flecăresc despre democrația formală sînt în realitate dușmanii omenirii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2. ◊ Tranz. Decît să flecăriți la glume și la cîte nagode toate, mai bine spuneți-vă fiecare basmul său. ISPIRESCU, L. 67.
5. [Șăineanu, ed. VI] flecărì v. 1. a spune fleacuri; 2. a vorbi multe și mărunte.
6. [Scriban] flecărésc v. intr. (d. fleac, fleoancă). Vorbesc prea mult, trăncănesc.
7. [DOOM 3] flecări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecăresc, 3 sg. flecărește, imperf. 1 flecăream; conj. prez. 1 sg. să flecăresc, 3 să flecărească
8. [DOOM 2] flecări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecăresc, imperf. 3 sg. flecărea; conj. prez. 3 să flecărească
9. [Argou] A FLECĂRI a bate apa în piuă, a clămpăni, a clănțăni, a da cu clanța, a-i da cu praftorița, a găvări, a îndruga verzi și uscate, a întinde pelteaua, a lungi pelteaua, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a toca, a toca câte-n stele și-n soare, a tolocăni ca o moară stricată, a umbla cu plosca / cu plugușorul, a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute, a zice vrute și nevrute.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL