1. [DEX '09] FLATARE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.
2. [MDA2] flatare [At: DA ms / Pl: ~tări / E: flata] 1 Măgulire. 2 Lingușire.
3. [DN] FLATARE s.f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. [< flata].
4. [DEX '09] FLATA, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.
5. [MDA2] flata vt [At: SEBASTIAN, T. 141 / Pzi: ~tez / E: fr flatter] 1 A măguli. 2 A linguși.
6. [DLRLC] FLATA, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.
7. [DN] FLATA vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].
8. [MDN '00] FLATA vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)
9. [Scriban] *flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.
10. [DOOM 3] flatare s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări
11. [DOOM 2] flatare s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări
12. [DOOM 3] flata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flatez, 3 flatează; conj. prez. 1 sg. să flatez, 3 să flateze
13. [DOOM 2] flata (a ~) vb., ind. prez. 3 flatează
14. [DER] flata (flatez, flatat), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL