1. [DEX '09] FIZIOPATOLOGIE s. f. Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.
2. [MDA2] fiziopatologie sf [At: DEX / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiopathologie] Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor.
3. [DEX '98] FIZIOPATOLOGIE s. f. Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.
4. [DN] FIZIOPATOLOGIE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul fiziologiei organismului în timpul bolii. [Gen. -iei. / < fr. physiopathologie].
5. [MDN '00] FIZIOPATOLOGIE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază fiziologia organismului în timpul bolii. 2. disciplină care studiază mecanismele de producere a bolilor. (< fr. physiopathologie)
6. [DOOM 3] fiziopatologie (desp. -zi-o-) s. f., art. fiziopatologia, g.-d. fiziopatologii, art. fiziopatologiei
7. [DOOM 2] fiziopatologie (-zi-o-) s. f., art. fiziopatologia, g.-d. fiziopatologii, art. fiziopatologiei
8. [MDO] fiziopatologie
9. [DETS] FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen1), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL