1. [Șăineanu, ed. VI] fiziognomică f. arta de a cunoaște caracterul omului după trăsurile feței.
2. [DEX '09] FIZIONOMIC, -Ă, fizionomici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionomie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomique.
3. [MDA2] fiziognomic, ~ă a vz fizionomic
4. [MDA2] fizionomic, ~ă a [At: DN3 / P: ~zi-o~ / V: (înv) ~ogn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr physionomique] (Liv) 1-2 Referitor la fizionomie (1, 3). 3-4 De fizionomie (1, 3).
5. [DN] FIZIONOMIC, -Ă adj. Referitor la fizionomie. [Pron. -zi-o-. / < fr. physionomique].
6. [Scriban] *fiziognómic și (ob.) -onómic, -ă adj. (fr. physionomique, d. vgr. physiognomikós). Relativ la fizionomie. S. f. Arta de a cunoaște caracteru omuluĭ după fizionomie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL