1. [MDA2] fitău s [At: CADE / Pl: ? / E: mg fejto] (Trs; Mar; mgm) Fir de bumbac roșu sau negru cu care se cos ornamente pe pânză albă.
2. [CADE] ❍FITĂU sbst. Trans. Bumbac roșu sau negru cu care se cos motive pe albituri PȘC. CONV. [ung. fejto].
3. [DRAM 2021] fitắu, s.n. (reg.) 1. Bumbac (de regulă colorat) utilizat la ornarea cămășilor: „Ar lua-o din Mânău, / Trebe-i rochie de fitău” (Bilțiu, 2015: 130). 2. Legături (de ață colorată) împletite „în trei zițe făcute guși” (Papahagi, 1925): „...cu fitău, ș-apoi în vârvu steagului cu țurgălăi” (Papahagi, 1925: 318). (Trans., Maram.). – Din magh. fejto (MDA).
4. [DRAM 2015] fitău, s.n. – (reg.) 1. Bumbac (de regulă colorat) utilizat la ornarea cămășilor (D. Pop, 1978). 2. Legături (de ață colorată) împletite în trei zițe făcute guși (Papahagi, 1925): „...cu fitău, ș-apoi în vârvu steagului cu țurgălăi” (Papahagi, 1925: 318). (Trans., Maram.). – Din magh. fejto (MDA).
5. [DRAM] fitău, s.n. – 1. Bumbac (de regulă colorat) utilizat la ornarea cămășilor (D. Pop 1978). 2. Legături (de ață colorată) împletite în trei zițe făcute guși (Papahagi 1925): „...cu fitău, ș-apoi în vârvu steagului cu țurgălăi” (Papahagi 1925: 318). – Din magh. fejto (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL