1. [DEX '09] FIORITURĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.
2. [MDA2] fioritură sf [At: DA / P: fi-o~ / Pl: ~ri / E: it fioritura] 1 Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obținute, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. 2 (Înv; îs) ~ri de stil Ornamente neesențiale ale stilului.
3. [CADE] *FIORITURĂ, mai adesea pl. FIORITURI sf. 1 🎼 Note adăugate de un compozitor sau de un executant ca un fel de ornament pentru a înfrumuseța o frază melodică: imita ... întoarcerea vacilor din Guillaume Tell, cu toate fioriturile clarinetei I. -GH. ¶ 2 📖 ~ de stil, floricele, podoabe mărunte adăugate stilului [it.].
4. [DLRLC] FIORITURĂ, fiorituri, s. f. (Muz.; mai ales la pl.) Ornament muzical constînd dintr-o notă sau un grup de note (indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decît cele obișnuite) care se adaugă la fraza muzicală pentru a o înfrumuseța. – Pronunțat: fio-.
5. [DN] FIORITURĂ s.f. (Muz.) Notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executîndu-se după fantezia interpretului; înfloritură. [Pron. fio-. / < it. fioritura].
6. [MDN '00] FIORITURĂ s. f. (muz.) ornament vocal constând dintr-o notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului. (< it. fioritura)
7. [Scriban] *fĭoritúră f., pl. ĭ (it. fioritura). Înfloritură, ornament (în muzică orĭ în altele).
8. [DOOM 3] fioritură (desp. fio-) s. f., g.-d. art. fioriturii; pl. fiorituri
9. [DOOM 2] fioritură (fio-) s. f., g.-d. art. fioriturii; pl. fiorituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL