1. [DEX '09] FINISAT, -Ă, finisați, -te, adj. (Despre produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă datorită finisării. – V. finisa.
2. [MDA2] finisat2, ~ă [At: IOANOVICI, TEHN. 256 / Pl: ~ați, ~e / E: finisa] (D. produse, lucrări etc.) Care a căpătat formă definitivă în urma finisării (1).
3. [MDA2] finisat1 sns [At: MDA ms / E: finisa] Finisare (1).
4. [DLRLC] FINISAT, -Ă, finisați, -te, adj. (Tehn.; de obicei despre produse plastice, piese metalice etc.) Care a fost supus operației de finisaj, care a căpătat o formă definitivă datorită finisării. Piese finisate.
5. [MDN '00] FINISAT s. n. finisare. (< finisa)
6. [DEX '09] FINISA, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).
7. [MDA2] finisa vt [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 113, 11/1 / Pzi: ~sez / E: fr finir (după finisaj)] A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.
8. [DLRLC] FINISA, finisez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face ultimele operații pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucrări. În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.
9. [DN] FINISA vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].
10. [MDN '00] FINISA vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)
11. [DOOM 3] finisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finisez, 3 finisează; conj. prez. 1 sg. să finisez, 3 să finiseze
12. [DOOM 2] finisa (a ~) vb., ind. prez. 3 finisează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL