1. [Scriban] fíndiș, V. fildeș.
2. [MDA2] fildeș [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / V: (înv) ~dis (1-2), (reg) hi~ (1-2) / Pl: (1-2) ~i sm; (3-5) ~uri sn / E: tc fildiş] 1 sm Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant. 2 sm (Înv) Elefant. 3 sn Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă Si: ivoriu. 4 sn (Îs) ~ animal (sau artificial) Substanță asemănătoare cu fildeșul (3), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. 5 sn (Îs) ~ vegetal Material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor.
3. [Scriban] fíldeș și fíldiș n., pl. urĭ (turc. fildiši, d. fil, elefant, și diš, dinte; ngr. fildiši, alb. bg. sîrb. fildiš. V. fil 1). Ivoriŭ, osu alb strălucitor al dinteluĭ de elefant (orĭ și de rinocer, ipopotam orĭ mors). Obĭecte de fildeș sculptate: Luvru posedă admirabile fildeșurĭ. Fildeș vegetal, o substanță din sîmburele unuĭ copăcel din Perú. Negru de fildeș, praf negru foarte strălucitor fabricat din cărbune de fildeș saŭ de alte oase (ca cele de picĭoare de berbece) calcinate. – Și findiș (Ps. Ș.). Fildeșu provine, în general, din ceĭ doi mari dințĭ ai elefantuluĭ, lungĭ de la 30 c.m. pînă la 2 metri și greĭ pînă 80 de chilograme. Fildeșurile moderne nu-s nimica față de ale celor vechĭ. Aceștia făceaŭ din fildeș care, mese, tronurĭ și statue înalte chear de zece metri. Arta japoneză maĭ ales a produs în acest gen adevărate minunĭ. Cel maĭ prețuit fildeș e cel din Siam, greŭ, fin și alb, apoĭ cel din Ghinea, care se albește învechindu-se, apoĭ cel din Colonia Capuluĭ, blond mat, dar care se îngălbenește cu timpu, și în fine cel fosil din Siberia, care în general, e plin de crăpăturĭ.
4. [DOOM 3] fildeș2 (ivoriu) s. n., (obiecte) pl. fildeșuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL