1. [DEX '09] FINALISM s. n. (Fil.) Doctrină care explică evenimentele din diferite domenii și din întregul univers prin cauze finale. – Din fr. finalisme.
2. [MDA2] finalism sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~e / E: fr finalisme] Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit Si: teleologie.
3. [DEX '98] FINALISM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme.
4. [DLRLC] FINALISM s. n. Teorie filozofică idealistă, care introduce ideea de scop și de intenție în desfășurarea fenomenelor din natură, negînd astfel existența legilor obiective. V. teleologie.
5. [DN] FINALISM s.n. Concepție idealistă care susține că întreaga desfășurare a fenomenelor din natură urmărește și realizează un anumit scop final, prestabilit, negînd astfel existența legilor obiective; teleologie. [< fr. finalisme, cf. lat. finis – scop].
6. [MDN '00] FINALISM s. n. concepție filozofică idealistă, opusă determinismului, potrivit căreia orice fenomen sau proces din natură reprezintă realizarea unei finalități (1); teleologie. (< fr. finalisme)
7. [DOOM 3] finalism s. n.
8. [DOOM 2] finalism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL