1. [CADE] FILFIRIC 👉 FIRFIRIC.
2. [CADE] FIRFIRIC, FILFIRIC, FI(R)FIRIG sm., FIRFIRICĂ (pl. -ici), FIFIRIGĂ (pl. -igi) sf. 🪙 Veche monetă de argint, foarte mică, a cărei valoare a variat în diferite timpuri; în Ardeal, cam pe la sfîrșitul veacului trecut, se da acest nume monetelor de argint de 10 și de 20 de creițari: de toată vita mare să plătească pe an 1/2 sfanț, și de oaie un filfiric ST. -ȘCH.; dacă-s dați afară din slujbă, carboava scade cît un fifirig ALECS.; strică pe toată ziua zece scobitori și dă bacșiș un firfirig ALECS.; Mai bine țineai să șază firfirica ’n buzunar PANN. [probabil din germ. Pfifferling, numele unei ciuperci, întrebuințat familiar pentru un „lucru de puțină valoare”].
3. [Scriban] fi(r)firíc și -íg și (vechĭ) filfiríc m. (turc. firfiri, purpuriŭ, d. gr. porfyra, purpură, cu term. din irmilic. După alțiĭ, d. sas. fifer, germ. fünfer, ban de 5, cu term. din sfánțic, saŭ d. germ. pfifferling, „rîșcov” și „fleac”). Cp. și cu curdu filfilik, pilpiluk, fluture). Munt. Bănuț de aur (cum se obișnuĭa să se dăruĭască pruncilor la botez). Pĭesă de 50 de banĭ, băncuță. Mold. Pĭesă de 15 parale (numită și puișor), ĭar în ultimu timp și astăzĭ încă, gologan de 10, maĭ ales cum eraŭ, pînă pe la 1900, ceĭ de aramă. Trans. O veche monetă austriacă de argint de 10 și 20 de crăițarĭ (numită și pițulă și băncuță). – În Trans. și feferic. În Nț. (după spusa unuĭ bătrîn) ferfelic, pĭesă de 2 francĭ. În Munt. și firfirică (CL. 1910, 547) și -ígă, pl. ĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL