1. [DEX '09] FIERTURĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.
2. [MDA2] fiertură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 206/2 / Pl: ~ri / E: fiert + -ură] 1 (Rar) Fierbere. 2 (Îe) A băga (pe cineva) în ~ri A speria (pe cineva) foarte tare Si: a băga (pe cineva) în sperieți. 3-4 Mâncare sau băutură preparată prin fierbere. 5 (Ccr) Orice fel de mâncare cu zeamă. 6 (Spc) Ciorbă.
3. [CADE] FIERTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Fierbere: du-te de le mai dă o ~, pînă s’or lega cum se cade ALECS. ¶ 2 🍽 Mîncare preparată la foc prin fierbere; în spec. dulcețuri, ciorbă de legume, etc.: le învăța fierturi de fel de fel de dulcețuri I. -GH.; rămînînd trei săptămîni bieții călugări fără ~ de fasole I. -GH.; doream să mănînc ceva ~ ISP.; ¶ 3 Fig. Învălmășeală, îmbulzeală: o învălmășeală și o ~ de norod GN. ¶ 4 🔧 Locul unde se lipesc două bucăți de fier [fiert].
4. [DEX '98] FIERTURĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură.
5. [DLRLC] FIERTURĂ, fierturi, s. f. 1. Mîncare sau băutură preparată prin fierbere. Oala cu fiertură dădea într-una în foc. BUJOR, S. 74. Ilinca... pregăti repede o fiertură de pasăre. VLAHUȚĂ, O. A. 131. Cînd fiertură în oală Și cînd mămăligă goală. PANN, P. V. I 151. 2. Fierbere, clocot. Du-te de le mai dă o fiertură [dulceților], pînă s-or lega cumsecade. ALECSANDRI, T. 323.
6. [DLRM] FIERTURĂ, fierturi, s. f. 1. Mîncare sau băutură preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Din fier + suf. -ură.
7. [Șăineanu, ed. VI] fiertură n. 1. rezultatul fierberii sau coacerii; 2. supă fiartă fără carne.
8. [Scriban] fĭertúră, V. fertură.
9. [CADE] FIERTURICĂ sf. dim. FIERTURĂ: cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și ~ gata ISP..
10. [Scriban] fertúră (est) și fĭe- (vest) f., pl. ĭ. Mîncare feartă, ca: supa, borșu (cĭorba).
11. [DOOM 3] fiertură (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierturii; pl. fierturi
12. [DOOM 2] fiertură (fier-) s. f., g.-d. art. fierturii; pl. fierturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL