1. [DEX '09] FĂȚUIALĂ, fățuieli, s. f. 1. Fățuire. 2. Fig. (Pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față). 3. (Concr.) Strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli. [Pr.: -țu-ia-] – Fățui + suf. -eală.
2. [MDA2] fățuială sf [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: feț~ sf / E: fățui + -eală] 1 Netezire a unei suprafețe. 2 Lustruire a unei suprafețe. 3 Poleire. 4 (Pgn) Aranjare a (suprafeței) unui lucru. 5 (Reg; fig) Lucru făcut în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuire. 7 (Pfm; fig) Bătaie dată cuiva (peste față). 8 Strat subțire de mortar, bine netezit reprezentând fața unei tencuieli.
3. [DLRLC] FĂȚUIALĂ, fățuieli, s. f. I. Acțiunea de a fățui și rezultatul ei; fățuire. 1. Netezire, lustruire, geluire. 2. Fig. (Popular) Pălmuire, bătaie. Supărați de purtarea lui Păcală către dînșii... îl luară la fățuială. ISPIRESCU, la TDRG. 3. Fățuire (3). II. (Concretizat) Strat subțire de tencuială, bine netezit, care formează fața aparentă a unei tencuieli.
4. [DLRM] FĂȚUIALĂ, fățuieli, s. f. 1. Fățuire. 2. Fig. (Pop.) Pălmuire, bătaie. 3. (Concr.) Strat subțire de tencuială, bine netezit, care formează fața aparentă a unei tencuieli. – Din fățui + suf. -eală.
5. [Scriban] fățuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a fățui (și fig.), de a bate: a trage cuĭva o fățuĭală. – Și fe-.
6. [MDA2] fețuială sf vz fățuială
7. [Scriban] fețuĭálă, -ĭésc, V. făț-.
8. [DOOM 3] fățuială s. f., g.-d. art. fățuielii; pl. fățuieli
9. [DOOM 2] fățuială s. f., g.-d. art. fățuielii; pl. fățuieli
10. [MDO] fățuială, pl. fățuieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL