1. [DEX '09] FEȘTELIT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mânjit, pătat. – V. feșteli.
2. [MDA2] feștelit1 sns [At: MDA ms / E: feșteli] 1-4 Feștelire (1-4).
3. [DLRLC] FEȘTELIT, -Ă, feșteliți, -te, adj. (Mold.) Murdărit, mînjit, mîzgălit.
4. [DLRM] FEȘTELIT, -Ă, feștelit, -te, adj. (Reg.) Murdărit, mînjit, mîzgălit. – V. feșteli.
5. [DEX '09] FEȘTELI, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.
6. [MDA2] feșteli vtr [At: URICARIUL X, 19/19 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg festeni „a vopsi”, „a zugrăvi”] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări. 3 vt (Fam; îe) A ~ bățul sau briceagul sau mantaua (și eliptic, astăzi) a o ~ A o păți. 4 vt (Fam; îae) A se face de râs. 5 vt (Iuz; îe) A-i ~ iacaua A-i face rău cuiva fără să vrei. 6 vt (Pfm) A ponegri. 7 vr (Mol; d. animale) A elimina materiile fecale. 8 vr (Pfm; d. oameni) A îmbătrâni. 9 vr (Olt; d. plante) A se ofili.
7. [CADE] FEȘTELI (-elesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Băn. Olten. A murdări, a terfeli, a mînji: da cum nu! că nu mi-oiu ~ eu mînuțele CRG.; proverb: ai feștelit mantaua (sau iacana), ai pățit-o, ai făcut-o fiartă. II. vb. refl. Mold. Maram. Băn. A se murdări, a se mînji: au călcat cu un picior într’o baligă de vită și s’au feștelit SB. [ung. festeni].
8. [CADE] ❍FLEȘTERI (-eresc) I. vb. tr. 1 Olten. CIAUȘ. = FEȘTELI ¶ 2 Trans. BOL. A pleoști. II. vb. refl. Trans. BUD. A se veșteji.
9. [DLRLC] FEȘTELI, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în Mold.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. Măgarule, dă-te jos... că-mi feștelești trăsura. HOGAȘ, H. 64. Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele! CREANGĂ, P. 292. ◊ Expr. (Familiar) A o feșteli = a face o prostie, a încurca o treabă, a strica lucrurile (v. scrînti); p. ext. a se face de rîs. (Glumeț) A-i feșteli (cuiva) iacaua v. iaca.
10. [DLRM] FEȘTELI, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. ♦ Expr. (Fam.) A o feșteli = a încurca treaba, a strica lucrurile, a face o prostie; p. ext. a se face de rîs. – Magh. festeni « a vopsi, a zugrăvi ».
11. [Șăineanu, ed. VI] feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr. fești, a văpsi = ung. FESTENI].
12. [Scriban] feștelésc v. tr. (ung. festeni, a văpsi, a sulemeni. Cp. cu morcĭolesc). Mold. Murdăresc, mînjesc. Fig. A feșteli ĭavaŭa, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrînti. – În Trans. feștesc, văpsesc, mînjesc.
13. [DOOM 3] feșteli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, 3 sg. feștelește, imperf. 1 feșteleam; conj. prez. 1 sg. să feștelesc, 3 să feștelească
14. [DOOM 2] feșteli (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, imperf. 3 sg. feștelea; conj. prez. 3 să feștelească
15. [Argou] a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs.
16. [Argou] a-i feșteli (cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).
17. [DLRLV] FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Cîți îl vor lua cu mîinile sale, toți să vor feșteli de dînsul. CES 1754, 118v. Haricliia își ocăra obrazul feșluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9r. Variante: feștelui (I, 92). Etimologie: feșteală + suf. -i; cf. magh. festeni. Cf. i m a, m î z g ă i, m u r u i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL