1. [DLRLC] FEȚUIT, -Ă adj. v. fățuit.
2. [DEX '09] FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala aplicată pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.
3. [DEX '09] FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui.
4. [MDA2] fățui vt [At: ODOBESCU, S. II, 513 / V: fețui / Pzi: ~esc, fățui / E: față + -ui] 1 A netezi suprafața unui obiect. 2 A lustrui suprafața unui obiect. 3 A polei. 4 (Pgn) A da un aspect frumos (suprafeței) unui lucru. 5 (Pfm; fig) A pălmui. 6 (Pfm; fig) A bate (peste față) pe cineva. 7 (Reg; fig) A lucra în grabă, superficial. 8 (Spc) A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 9 (Tăb) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit.
5. [MDA2] fățuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățui] 1 (D. obiecte) Cu suprafața netezită. 2 Lustruit2. 3 Poleit2. 4 (Pgn) Căruia i s-a dat un aspect frumos. 5 (Reg) Lucrat în grabă, superficial. 6 (Pfm; fig) Pălmuit2. 7 (Pfm; fig) Bătut2 (la față). 8 (D. suprafața unor construcții) Cu tencuiala netezită. 9 (Tăb; d. piele) Curățat de ultimele impurități rămase după cenușărit.
6. [MDA2] fețui vt vz fățui
7. [CADE] FĂȚUI (-uesc) vb. tr. 1 A netezi, a face neted, oblu, a da o față frumoasă: artiștii ... scormoneau, frecau, fățuiau și sclivisiau cu dăltița ODOB. ¶ 2 Fig. familiar A pălmui, a bate sdravăn peste față: îl mai fățuiră, îl mai trudiră, de credeai că se pierde prin mîinile lor ISP..
8. [CADE] ❍FEȚUI ... = FĂȚUI ...
9. [DEX '98] FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui.
10. [DLRLC] FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte) A netezi prin cioplire, frecare etc. Tîmplarul fățuiește scîndura cu rindeaua. ◊ Absol. Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. ♦ A netezi tencuiala pe ziduri sau pe pereți. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3.. (În legătorie) A fălțui. 4. Fig. (Popular, cu privire la o persoană) A bate, a pălmui (peste față). Îl luară din nou la tîrbăceală. Umbla prin mîinile lor, de la unul la altul, ca o minge. Îl mai fățuiră, îl mai trudiră, de credeai că se pierde prin mîinele lor. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: fețui (la TDRG) vb. IV.
11. [DLRLC] FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Netezit, șlefuit, geluit; (despre construcții de zid) cu tencuiala netezită. Lemn fățuit. Prispă fățuită. – Variantă: fețuit, -ă adj.
12. [DLRLC] FEȚUI vb. IV v. fățui.
13. [DLRM] FĂȚUI, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui un obiect prin cioplire, prin frecare etc. ♦ A netezi tencuiala pe zid sau pe perete. ♦ (Rar) A da aspect frumos unui lucru. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. (În legătorie) A fățui. 4. Fig. (Pop.) A pălmui (peste față) pe cineva. – Din față.
14. [DLRM] FĂȚUIT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Netezit, șlefuit, geluit; (despre construcției) cu tencuiala netezită. – V. fățui.
15. [Șăineanu, ed. VI] fățuì v. 1. a netezi, a lustrui; 2. fam. a bate: îl mai fățuiră, îl mai trudiră ISP. [Lit. a da o față frumoasă].
16. [Scriban] fălțuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ, pol. falcować, d. germ. falzen, id., d. falz, îndoitură de coală). Îndoi (coalele tipărite). – Și fățuĭesc (supt infl. luĭ față).
17. [Scriban] 2) fățuĭésc v. tr. (d. față). Netezesc, lustruĭesc, vorbind de scîndurĭ cînd le tragĭ la rîndea a doŭa oară. Fig. Iron. Bat (lovesc) pe cineva. – Și fe-.
18. [Scriban] 1) fățuĭésc, V. fălțuĭesc
19. [DOOM 3] fățui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, 3 sg. fățuiește, imperf. 1 fățuiam; conj. prez. 1 sg. să fățuiesc, 3 să fățuiască
20. [DOOM 2] fățui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, imperf. 3 sg. fățuia; conj. prez. 3 să fățuiască
21. [MDO] fățui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiesc, conj. fățuiască)
22. [DRAM 2021] fățuí, fățuiesc, v.t. A netezi suprafața lemnului prin cioplire. – Din față + suf. -ui (DEX, MDA).
23. [DRAM 2021] fățuít, -ă, fățuiți, -te, adj. (ref. la lemn) Netezit prin cioplire. – Din fățui.
24. [DRAM 2015] fățui, fățuiesc, vb. tranz. – A netezi suprafața lemnului prin cioplire. – Din față + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL