1. [DEX '09] FETIȘOARĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară.
2. [MDA2] fetișoară sf [At: DOSOFTEI, V. S. 20 / Pl: ~re / E: fată + -ișoară] (Pfm) 1-4 (Șhp) Fetiță (1-4). 5 (Dep) Fată superficială (și frivolă).
3. [CADE] FETIȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. FATĂ: căpița aceea sub care era ascunsă fetișoara SB..
4. [DLRLC] FETIȘOARĂ, fețișoare, s. f. Fetiță, fată. Iar de este vorba să-mi dai soțioară, Află că eu însumi sînt o fețișoară. BOLINTINEANU, O. 44.
5. [DLRM] FETIȘOARĂ, fetișoare, s. f. Fetiță. – Din fată + suf. -iș-oară.
6. [Scriban] fetișoáră f., pl. e. Fată mică. Vechĭ. Fecĭoară.
7. [DLRM] FEȚIȘOARĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față.
8. [DOOM 3] fetișoară (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoarei; pl. fetișoare
9. [DOOM 2] fetișoară (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoarei; pl. fetișoare
10. [DRAM 2021] fetișoáră, s.f. (pop.) Fetiță: „…Popa Nechită din Mașca Mezi (=Răzoare) împreună cu muierea lui Gafia (…) și o fetișoară ce se chemă Maria…” (Socolan, 2005: 273; doc. din 1847). – Din fată + suf. -ișoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL