1. [DEX '09] FEROCIANURĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure.
2. [MDA2] ferocianură sf [At: LTR / Pl: ~ri / E: fr ferrocyanure] Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură) a fierului, a cianogenului și a unui metal.
3. [DEX '98] FEROCIANURĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure.
4. [DN] FEROCIANURĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal în alte proporții decît cele care intră într-o fericianură. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferrocyanure].
5. [MDN '00] FEROCIANURĂ s. f. sare complexă prin unirea unei cianuri feroase cu una alcalină. (< fr. ferrocyanure)
6. [Scriban] *ferocianúră s., pl. ĭ (d. fer și cianură). Chim. Un compus de fer, cianogen și un metal.
7. [DOOM 3] ferocianură (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianurii; pl. ferocianuri
8. [DOOM 2] ferocianură (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianurii, pl. ferocianuri
9. [DE] FEROCIANÚRI (< fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului ferocianhidric. ◊ Ferocianură de potasiu = sare de potasiu a acidului ferocianhidric, folosită ca reactiv în chimia analitică pentru determinarea sărurilor ferice și a cianurilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL