1. [DEX '09] FERMENTARE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta.
2. [MDA2] fermentare sf [At: LEG. EC. PL. 438 / Pl: ~tări / E: fermenta] Fermentație (1).
3. [DLRLC] FERMENTARE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta; proces biochimic, provocat de fermenți, ducînd la descompunerea substanțelor organice, pe care le transformă în noi substanțe. Fermentarea brînzeturilor.
4. [DLRM] FERMENTARE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta; proces biochimic, provocat de fermenți, ducînd la descompunerea substanțelor organice pe care le transformă în noi substanțe.
5. [DN] FERMENTARE s.f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație, fermentat. [< fermenta].
6. [DEX '09] FERMENTA, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.
7. [MDA2] fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~tează / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi în stare de agitație morală. 3 vt (Fig) A genera ceva.
8. [CADE] *FERMENTA (-tez) I. vb. tr. 🔬 A pune în fermentațiune, a dospi. II. vb. intr. 1 🔬 A intra în fermentațiune, a dospi, a fierbe ¶ 2 familiar A se desvolta, a fi în fierbere [fr.].
9. [DLRLC] FERMENTA, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. Mustul fermentează.
10. [DLRM] FERMENTA, pers. 3. fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. – Fr. fermenter (lat. lit. fermentare).
11. [DN] FERMENTA vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se. [< fr. fermenter].
12. [MDN '00] FERMENTA vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)
13. [Șăineanu, ed. VI] fermentà v. a fi în fermentațiune (și fig.).
14. [Scriban] *fermentațiúne f. (lat. fermentátio, -ónis). Acțiunea de a fermenta, transformarea pe care o sufere un mare număr de substanțe organice puse în anumite condițiunĭ, supt influența unuĭ ferment, ceĭa ce se produce pintr’o oxigenare, o idratare ș. a.: fermentațiunea lichidelor zăhărite produce alcoolu. Fig. Agitațiune a spiritelor. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
15. [Scriban] *fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt influența unuĭ ferment, mă aflu în fermentațiune, ferb, clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotesc: plebea fermentează.
16. [DOOM 3] fermentare s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări
17. [DOOM 2] fermentare s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări
18. [DOOM 3] fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează, imperf. 3 pl. fermentau; conj. prez. 3 să fermenteze
19. [DOOM 2] fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL