1. [DEX '09] FERMENTA, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.
2. [MDA2] fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~tează / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi în stare de agitație morală. 3 vt (Fig) A genera ceva.
3. [CADE] *FERMENTA (-tez) I. vb. tr. 🔬 A pune în fermentațiune, a dospi. II. vb. intr. 1 🔬 A intra în fermentațiune, a dospi, a fierbe ¶ 2 familiar A se desvolta, a fi în fierbere [fr.].
4. [DLRLC] FERMENTA, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. Mustul fermentează.
5. [DLRM] FERMENTA, pers. 3. fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. – Fr. fermenter (lat. lit. fermentare).
6. [DN] FERMENTA vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se. [< fr. fermenter].
7. [MDN '00] FERMENTA vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)
8. [Șăineanu, ed. VI] fermentà v. a fi în fermentațiune (și fig.).
9. [Scriban] *fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt influența unuĭ ferment, mă aflu în fermentațiune, ferb, clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotesc: plebea fermentează.
10. [DOOM 3] fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează, imperf. 3 pl. fermentau; conj. prez. 3 să fermenteze
11. [DOOM 2] fermenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fermentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL