1. [MDA2] fermecătură sf [At: BIBLIA (1688), 2722 / Pl: ~uri / E: fermeca + -(ă)tură] 1-2 Farmec (1-2).
2. [CADE] FERMECĂTURĂ, ❍FĂRMĂCĂTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a fermeca; rezultatul acestei acțiuni, farmec, fermecătorie: O fată s’a socotit, Să facă fermecătură tot cu pizmă și cu ură IK. -BRS..
3. [DLRLC] FERMECĂTURĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. Spune-i, mîndro... Că-i mintea zburătoare Și zboară peste-arături Să strîngă fermecături Să mă farmece pe mine. ȘEZ. VIII 178.
4. [DLRM] FERMECĂTURĂ, fermecături, s. f. (În superstiții) Obiect care servește la făcut farmece. – Din fermeca + suf. -(ă)tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL