1. [DEX '09] FERFENIȚA vb. I v. ferfeniți.
2. [MDA2] ferfenița v vz ferfeniți
3. [DLRM] FERFENIȚA vb. I. v. ferfeniți.
4. [DEX '09] FERFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
5. [DEX '09] FERFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) ferfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
6. [DEX '09] FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenița vb. I] – Din ferfeniță.
7. [MDA2] ferfeliță sf vz ferfeniță
8. [MDA2] ferfeniță [At: MAG. IST. IV, 341/31 / V: (reg) ~eliță, ~eriță / Pl: ~țe / E: ns cf ucr ферфеля] (Pfm) 1 sf Zdreanță. 2 sf (Îlv) A (se) face sau a (se) rupe ~ A (se) rupe complet Si: a (se) distruge, a (se) ferfeniți. 3 av (Numai) în zdrențe. 4 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se desprinde de pe o rană. 5 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se formează deasupra icrelor. 6 sf (Bot; reg) Crăiță (Tagetes erecta).
9. [MDA2] ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.
10. [MDA2] ferferiță sf vz ferfeniță
11. [CADE] ❍FERFELIȚĂ 👉 FERFENIȚĂ.
12. [CADE] FERFENIȚĂ, FERFELIȚĂ, FERFERIȚĂ (pl. -țe) sf. Sdreanță: îmbrăcat în odăjdii rupte ferfeniță VLAH.; își rupea ciubotele ferfeniță jucînd împreună cu noi CRG.; umblă pînă toate ferferiță i se făcură opincile RET..
13. [CADE] FERFENIȚI (-ițesc) vb. tr. și refl. A (se) face ferfeniță, a (se) sdrențui, a (se) rupe în bucăți: au jucat atîta cu dînsa pîn’ ce i s’au ferfenițit hainele SB.; era rupt, ferfenițit, nespălat, ca vai de dînsul VOR..
14. [DLRLC] FERFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
15. [DLRLC] FERFENIȚĂ s. f. (De obicei în expr.) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge, a face praf. Ferfeniță ai făcut toate înfloriturile și mărgeluțele. REBREANU, I. 45. Ba și el, uneori, sărindu-și din minți, își rupea ciubotele ferfeniță, jucînd împreună cu noi. CREANGĂ, A. 82. ♦ (Adjectival) Rupt, zdrențuit. Și urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca. STANCU, D. 7. Am o găină pestriță Și la coadă ferfeniță (Mătura). GOROVEI, C. 222. – Variante: ferfeliță (GALACTION, O. I 310), ferferiță (RETEGANUL, P. III 41) s. f.
16. [DLRLC] FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenița, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.
17. [DLRLC] FERFERIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
18. [DLRM] FERFENIȚĂ s. f. (În expr.) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge; a ferfeniți. Urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca (STANCU). [Var.: férfeliță s. f.] – Comp. ucr. ferfélic'a.
19. [DLRM] FERFENIȚI, ferfenițesc, vb. IV Refl. și tranz. A (se) zdrențui, a (se) sfîșia, a (se) face bucăți-bucăți. [Var. ferfenița vb. I] – Din ferfeniță.
20. [Șăineanu, ed. VI] ferfeniță f. Mold. sdreanță. [Poate în legătură cu ferfăn].
21. [Scriban] férfeniță f., pl. e (rut. ferféla, -élicĕa, viscol, zăpadă spulberată). Fam. Lucru foarte rupt, sfîșiat: haĭna, cartea s’a făcut ferfeniță. A face pe cineva ferfeniță, a-l bate răŭ. – Și férfeliță și férferiță. V. jarchină.
22. [Scriban] ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.
23. [DOOM 3] !ferfeniță (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ferfeniței; pl. ferfenițe
24. [DOOM 3] +ferfeniță (pop., fam.) adv. (făcut ~)
25. [DOOM 3] ferfeniți (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițesc, 3 sg. ferfenițește, imperf. 1 ferfenițeam; conj. prez. 1 sg. să ferfenițesc, 3 să ferfenițească
26. [DOOM 2] !ferfeniță (pop., fam.) s. f.
27. [DOOM 2] ferfeniți (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițesc, imperf. 3 sg. ferfenițea; conj. prez. 3 să ferfenițească
28. [IVO-III] ferfeniță, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL