1. [MDA2] ferece sf vz ferigă
2. [CADE] †FERECE sf. 🌿 – FEREGĂ [lat. fĭlĭcem].
3. [Șăineanu, ed. VI] ferece f. Bot V. feregă.
4. [Scriban] férece și fereceá f., pl. ele (d. ferigă). Vest. Vetrice.
5. [DEX '09] FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
6. [DEX '09] FEREGĂ s. f. v. ferigă.
7. [DEX '09] FERIGĂ, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori. [Acc. și: ferigă. – Var.: (reg.) feregă s. f.] – Lat. filix, -icis.
8. [MDA2] făreca v vz fereca
9. [MDA2] feligă sf vz ferigă
10. [MDA2] fereagă sf vz ferigă
11. [MDA2] fereca2 [At: COD. VOR, ap. DA ms / V: ~rica, făr~ / Pzi: ferec / E: ml fabricare (apropiat de fier)] 1 vt A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate. 2 vt A întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. 3 vt (Înv) A așterne pietriș pe un drum (pentru a-i mări rezistența). 4 vt (D. pietre de moară) A zimțui ca să macine mai bine. 5 vt (D. bani) A zimțui. 6 vt (D. oameni) A încătușa. 7 vt A zăvorî o încăpere. 8 vt(a) (înv; fig; îe) A ~ și des~ A discuta în amănunt. 9 vt(a) (Fig; îae) A critica. 10 vt (D. obiecte de artă, mai ales d. icoane) A împodobi cu plăci de metal prețios (și bijuterii). 11 vr (D. oameni) A se închide sau a se izola în casă. 12 (Înv; nob) A cauza.
12. [MDA2] ferecă sf vz ferigă
13. [MDA2] feregă sn vz ferigă
14. [MDA2] ferica2 v vz fereca1
15. [MDA2] ferică sf vz feregă
16. [MDA2] ferigă sf [At: ANGHEL, Î. G. 24 / V: (reg) ~regă, ~rege, (Ban) ~reagă, (Buc) fir~, ~ică, firică, (reg) feligă, (îvr) ~recă, ~rece (Pl: ~reci), ~ice (Pl: ~ici) / A și: ferigă / Pl: ~igi, (reg) ~ige, ~rege / E: ml filix, -icis] 1 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul lung și subțire, târâtor, brun-închis și lucitor, cu frunzele de două ori penate și foliolele penatifide, care crește pe lângă stâncile umede și pe la rădăcinile arborilor din pădurile umbroase ale munților (Phegopteris dryopteris). 2 Plantă mai robustă decât feriga (1), cu rizomul mai gros, brun și nelucitor, având partea inferioară a frunzelor, pețiolul și rachisul acoperite cu numeroși peri scurți glanduloși, care crește prin stâncile calcaroase abrupte, prin văile subalpine umede și umbroase (Phegopteris robertiana). 3 (Bot) Feriguță (Polypodium vulgare). 4 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul repent lung și subțire, cu frunzele oblonge sau lanceolate având pețiolul și rachisul fără scuame, care crește prin locuri mlăștinoase, pe malurile lacurilor, râurilor și prin păduri umede și umbroase (Thelypteris palustris). 5 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul scurt, brun-negricios, din care ies frunzele sterile, dispuse în rozetă, formând o pâlnie de frunze lanceolate, lung-îngustate spre bază, care crește în pădurile umede și umbroase din regiunea montană și pe lângă stâncile de pe marginea torentelor Si: spata-dracului (Matteucia struthiopteris). 6 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunzele oblong-lanceolate, îngustate puțin spre bază, aproape membranoase, care crește prin pădurile umede și umbroase din regiunea muntoasă și subalpină (Polystichum setiferum). 7 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul gros, mare, cu frunzele eliptic-oblonge și acuminate, cu lobii oblongi, obtuzi pe margine și crenat-dințați, care crește în locuri umede și umbroase din păduri Si: feliuță, ferigea (4), iarba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului, spata-dracului (Dryopteris filix-mas). 8 Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul gros și cespitos, cu frunzele ovale sau oblonge, lung-pețiolate, cu lobii oblongi, acuminați și ascuțit-spinos-dințați, care crește prin pădurile umbroase și umede din regiunea montană Si: iarba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului (Dryopteris spinulosa). 9 (Șîc ~-de-câmp, ~-împărătească, ~-mare, ~ga-urșilor, ~ga-ursului, ~-voinicească) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu rizomul puternic, repent, cu frunzele mari, diviziunile oblongi sau linear lanceolate, obtuze, cu marginile răsucite, care crește prin poieni de păduri, locuri deschise și umede, pe coastele munților (Pteridium aquilinum). 10 (Șîc ~-de-piatră) Mică plantă erbacee din familia polipodiaceelor, înaltă de 10-25 cm, cu rizomul scurt, gros, dens-foliat care emite un fascicul de foi oblonge sau oblong-lanceolate, care se înmulțește prin spori și crește în păduri umede și locuri pietroase sau stâncoase, umbrite, de la munte (Cystopteris fragilis). 11 (Bot; îc) ~-măruntă, ~-sălbatică Strașnic (Asplenium trichomanes). 12 (Bot) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 13 (Bot) Spinarea-lupului (Athyrium filix-femina). 14 (Bot; reg; șîc ~-de-brădet) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunzele lanceolate, simplu penate, foarte dințate pe margine, care crește pe stâncile umbroase din regiunea subalpină Si: șarpe (Polystichum lonchitis). 15 (Bot; îc) ~-albă Aglică (Filipendula vulgaris). 16 (Bot; îf ferece) Vetrice (Chrysanthemum vulgare).
17. [MDA2] firică sf vz feregă
18. [MDA2] firigă sf vz ferigă
19. [CADE] ❍FELIGĂ = FERIGĂ.
20. [CADE] FERECA1 (-ec) vb. tr. 1 🔧 A căptuși sau a îmbrăca cu fier, a lega cu cercuri de fier: toroipanul pe care și-l cioplise el ... și-l ferecase cu fier ISP. ¶ 2 🏚 ~ o piatră de moară, a-i bate fața spre a-i face scobituri sau zimți, ca să macine mai bine ¶ 3 A îmbrăca (o sculă prețioasă, o icoană, etc.) cu plăci de argint, de aur sau cu pietre scumpe: mă jur să ferec cu argint icoana ta NEGR. ¶ 4 A lega cu fiare, în lanțuri, a încătușa: au și trimes de l-au ferecat în obezi NEC.; cînd luă ... pe Prometeu să-l ducă a-l fereca pe muntele Caucas ISP. ¶ 5 pr. ext. A lega cu frînghii pe cineva: Și-l lega și-l fereca Tot cu frînghii de mătase TOC.; a înțepeni, a lega strîns (despre lucruri): căruța era ferecată cu teie CRG. [‡ făreca < lat. fabrĭcare].
21. [CADE] †FERECA2 (-ec) = FERICA.
22. [CADE] FEREGĂ, FERIGĂ (pl. -gi) FERICĂ (pl. -ici) sf. 🌿 1 Numele mai multor varietăți de plante criptogame, foarte frumoase, cu frunze mari despicate și tăiate ca niște dantele, ce cresc prin pădurile umede sau pe stîncile umbroase (Aspidium Lonhilis; Asp. aculeatum; Asp. filix mas; Pteridium aquilinum; Phegopteris dryopteris; Poylstichum filix mas; Poylstichum thelypteris; Stratiopteris germanica) (🖼 2072) ¶ 2 = SPINAREA-LUPULUI ¶ 3 – FEREGUȚĂ [ferece].
23. [CADE] FERIGĂ ... 👉 FEREGĂ ...
24. [DEX '98] FERIGĂ, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori. [Acc. și: ferigă. – Var.: (reg.) feregă s. f.] – Lat. filix, -icis.
25. [DLRLC] FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte de lemn) A acoperi, total sau parțial, cu metal (în special cu șine) spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări prin legături metalice. Fierarul ferecă roata. ▭ Vara, braga și limonada sînt purtate... în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă și țintuite cum se cuvine. V. ROM. septembrie 1953, 25. ♦ (Cu privire la anumite obiecte prețioase, urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») A îmbrăca cu metal prețios, a împodobi cu argint, aur și pietre scumpe. A pus pe covor... cartea... legată în piele de crocodil și ferecată cu argint. SADOVEANU, D. P. 172. Mă jur... să ferec cu argint icoana ta. NEGRUZZI, S. I 15. 2. (Cu privire la oameni) A pune în fiare, a lega cu lanțuri, a încătușa. M-a legat, De un stîlp m-a ferecat. RETEGANUL, P. I 48. Cei panțiri descăleca, Pe romîn îl fereca, La Vaslui îl aducea Și la domnul mi-l ducea. ALECSANDRI, P. P. 169. ◊ Fig. Fărîmați... zăvoare Care vă ferecă sufletul, gleznele. DEȘLIU, G. 28. În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. EMINESCU, O. I 232. 3. (Cu privire la pietrele de moară) A bate cu ciocanul spre a-i scoate zimți (ca să zdrobească mai ușor grăunțele). ♦ (Cu privire la bani) A zimțui. 4. (Cu privire la uși; p. ext. la încăperi) A încuia, a zăvorî.
26. [DLRLC] FEREGĂ s. f. v. ferigă.
27. [DLRLC] FERIGĂ, ferigi, s. f. Nume purtat de mai multe specii de criptogame vasculare, cu frunze mari și dințate, care cresc prin locuri umede și umbroase (Dryopteris Filix-mas). Numai ferigile ude, Putregaiul și bureții Își trimet miresme crude În desimea groas-a ceții. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variantă: feregă (C. PETRESCU, S. 228, ANGHEL, Î. G. 24) s. f.
28. [DLRM] FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări prin legături metalice. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. « cu » sau « în ») A îmbrăca un obiect cu metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. Cartea. . . ferecată cu argint (SADOVEANU). 2. A pune în fiare, a lega cu lanțuri pe cineva; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă sau, p. ext. o încăpere. 4. A bate cu ciocanul pietrelor de moară spre a le face zimți. ♦ A zimțui bani. [Var.: verega vb. I] – Lat. fabricare.
29. [DLRM] FERIGĂ, ferigi, s. f. Nume purtat de mai multe specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate (Aspidium etc.). [Acc. și: ferigă. – Var.: féregă s. f.] – Lat. filix, -icis.
30. [Șăineanu, ed. VI] ferecà v. 1. a garnisi cu fier, a strânge în cercuri de fier; 2. a îmbrăca cu fier sau cu alt metal: icoana era ferecată cu argint; 3. a înlănțui, a lega în genere: căruța era ferecată cu teie CR. [Lat. FABRICARE].
31. [Șăineanu, ed. VI] feregă f. plantă ale cării foliole sunt în formă de secere și pe margine cu dinți ascuțiți-spinoși ca dinții ferestrăului (Polypodium). [Și ferece = lat. FILICEM].
32. [Scriban] fărec, a -á v. tr. V. ferec.
33. [Scriban] férec, a -á v. tr. (d. fer, fĭer cu sufixu -ec, măcar că uniĭ cred că forma veche a făreca și fărăca ne-ar duce la lat. fabricare de unde însă s’ar fi făcut a făureca, ca faur, lăuruscă d. faber, labrusca). Garnisesc cu fer orĭ cu alt metal: ghĭoagă ferecată, car ferecat, icoană ferecată în argint. Leg, întăresc: căruță ferecată cu teĭe și curmeĭe (adică hodorogită). El ferecă și desferecă, el e tot, el e principalu personagiŭ. V. chĭurasez.
34. [Scriban] férigă f., pl. ĭ (lat. fĭlix, filicis; it. felce. V. ferece). Un gen de plante criptogame vasculare care cresc pin pădurĭ pin locurĭ umede și umbroase (polypódium și aspídium [filix mas, aculeátum, spinulósum ș. a.]). Cărbuniĭ de pămînt îs formațĭ în mare parte din ferigĭ, care odinioară eraŭ arborĭ giganticĭ. – Se numește și spata draculuĭ. V. năvalnic.
35. [DOOM 3] fereca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ferec, 2 sg. fereci, 3 ferecă; conj. prez. 1 sg. să ferec, 3 să ferece
36. [DOOM 3] ferigă s. f., g.-d. art. ferigii; pl. ferigi
37. [DOOM 2] fereca (a ~) vb., ind. prez. 3 ferecă
38. [DOOM 2] !ferigă s. f., g.-d. art. ferigii; pl. ferigi
39. [MDO] fereca
40. [MDO] ferigă, gen. ferigii
41. [IVO-III] ferec.
42. [IVO-III] feregă, -gi.
43. [DER] fereca (ferec, ferecat), vb. – 1. A pune obezi la roată. – 2. A pune garnituri de fier. – 3. A întări, a consolida. – 4. A pune în lanțuri. – 5. A încrusta, a face marchetărie. – 6. A placa. – Var. înfereca, înferica. Mr. făric, făricare „a potcovi calul”, megl. firicari. Lat. făbrĭcāre (Candrea-Dens., 571; REW 3294; Capidan, Meglen., 126; DAR; Buescu, RPF, III, 352), cu semantism normal, deoarece „a fabrica” însemna la origine „a lucra fierul”. Meyer, Neugr. St., II, 16 și Pușcariu 597 preferau să plece de la lat. *ferricare. Cuvîntul rom. lipsește la A. Rehmann, Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina in der roman. Sprachen, Münster 1935. – Der. ferecătură, s. f. (garnitură de fier; fiare, lanțuri; placă; montare); desfereca, vb. (a scoate lanțurile).
44. [DER] ferigă (-gi), s. f. – 1. Specie de plantă criptogamă cu frunze mari late. – 2. Plantă, Barba-caprei (Spiraea filipendula). – Var. feregă (înv.) ferece, ferice. Mr. fearică. Lat. fĭlĭcem (Pușcariu 598; DAR; Candrea-Dens., 577), cf. sard. filige. – Der. firigea, s. f. (plantă, Barba-caprei, Spiraea filipendula). Din rom. provine pol. ferecina (Candrea, Elemente, 406). Cf. feliuță.
45. [DE] FERIGILE, vechi sat înglobat în com. Costești (jud. Vâlcea), unde s-a descoperit o așezare și un cimitir de incinerație cu tumuli de la sfârșitul primei epoci a fierului (1150-450 î. Hr.), aparținând populației geto-dacice.
46. [DFL] ATHYRIUM Roth, FERIGĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar din toate zonele globului, cca 210 specii, perene, ferigi cu rizomi, de obicei erecți, acoperiți cu solzi. Frunze simple, penate sau tripenate, nervuri libere, sori rotunzi pînă la liniari.
47. [DFL] CYSTOPTERIS Bernh., FERIGĂ DE PIATRĂ, fam. Polypodiaceae. Gen răspîndit în toate regiunile globului, cca 20 specii cu rizom scurt, tîrîtor sau netîrîtor, cu solzi subțiri maro, pețiol galben sau castaniu, frunze subțiri, dublu-penate sau compuse, nervuri libere, cu sori.
48. [DFL] DRYOPTERIS Adans., DRIOPTERIS, FERIGĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar din toate zonele globului,: cca 155 specii terestre, ierboase. Frunze la început convolute, lanceolate, penat-compuse, cu baza lată, glabre, nervurile centrale uneori cu solzi, nervuri libere, bifurcate, pețioli lungi, în verticil, de obicei cu solzi. Rizom scurt, viguros, erect, cu solzi lați, uneori cu glande pe margine. Sporii așezați în sori pe spatele nervurilor.
49. [DFL] LYGODIUM Sw., FERIGĂ URCĂTOARE, fam. Schizaeaceae. Gen originar din America, China, Australia, Africa, regiuni tropicale și subtropicale, 39 specii, ferigi volubile, cca 4 m înălțime, cu rizom tîrîtor. Frunze compuse, penat și palmat-sectate, sporangii așezați în 2 rînduri.
50. [DFL] POLYSTICHUM Roth., FERIGĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar de pe tot globul, cca 230 specii, perene, erbacee, cu rizom scurt, erect, solzuros, frunze oblonge sau lanceolate, cu pețiolii în buchet și cu solzi. Limbul cam de lungimea pețiolului, penat-sectat cu foliole liniar-lanceolate, distanțate, penat-partite cu lobi ascuțiți, tari și cu solzi filamentoși, nervuri libere, sori rotunzi pe spatele nervurilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL