1. [DEX '09] FEREALĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală.
2. [MDA2] fereală sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 308/31 / Pl: ~eli / E: feri + -eală] 1-11 Ferire (1-11). 12 Precauție. 13 (Pop) Adăpost. 14 (Fam) Eschivă.
3. [CADE] FEREALĂ sf. 1 Faptul de a (se) feri ¶ 2 Pază, băgare de seamă, precauțiune; sfială.
4. [DEX '98] FEREALĂ s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. ♦ Pază, precauțiune, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. – Feri + suf. -eală.
5. [DLRLC] FEREALĂ s. f. 1. Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. Despre coana Liza se vorbește cu fereală în mahala. PAS, Z. I 80. Ușa se deschise încet și cu fereală. SADOVEANU, O. I 143. Citea cu fereală, ca un făcător de rele, și adormea cu cărțile sub cap. C. PETRESCU, R. DR. 29. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdii; adăpost. A purtat-o trenul la oraș, la fereală. STANCU, D. 157.
6. [DLRM] FEREALĂ s. f. 1. Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdii ; adăpost. – Din feri + suf. -eală.
7. [Scriban] fereálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te feri, precauțiune, sfială: a vorbi cu fereală.
8. [DOOM 3] fereală s. f., g.-d. art. ferelii
9. [DOOM 2] fereală s. f., g.-d. art. ferelii
10. [Argou] fereală, fereli s. f. (intl.) 1. închisoare, pușcărie. 2. ascunzătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL