1. [MDA2] ferchedeu sn vz fercheteu
2. [CADE] ❍FERCHEDEU pl. -dee sn. Băn. 🔧 O parte a carului, vîrtej [ung. fergetyö].
3. [Scriban] ferchedéŭ, V. ferchetéŭ.[1]
4. [MDA2] fercătău sn vz fercheteu
5. [MDA2] fercheteu sn [At: KLEIN, D. 128 / V: ~cătău, ~rghe~, ~chiedeu, ~edeu / Pl: ~ee / E: mg feregetyõ (fõrgetyû)] (Reg) 1 Resteu. 2 Perinoc. 3 (îf ferchedeu) Vârtej.
6. [MDA2] ferchiedeu sn vz fercheteu
7. [MDA2] fergheteu sn vz fercheteu
8. [MDA2] ferhiedeu sn vz fercheteu
9. [CADE] ❍FERCHETEU (pl. -tee) sn. Trans. PĂC. = FERCHEDEU.
10. [Scriban] ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.
11. [DER] fercheteu (-eie), s. n. – Prăjină. – Var. fercătău, ferchedeu, ferchezău. Mag. fergetyű (Cihac, II, 498; DAR; Gáldi, Dict., 128). În Trans.
12. [DAR] ferchedeu, ferchedeuri, s.n. (reg.) vârtej.
13. [DAR] fercheteu, fercheteuri, s.n. (reg.) resteu (la jugul boilor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL