1. [DEX '09] FENTA, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
2. [MDA2] fenta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr feindre] 1 (Spt) A deruta pe adversar prin fente1. 2 (Pex) A păcăli. 3 (Pex) A înșela. 4 A evita abil o situație neplăcută.
3. [DN] FENTA vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].
4. [MDN '00] FENTA vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)
5. [DOOM 3] fenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fentez, 3 fentează; conj. prez. 1 sg. să fentez, 3 să fenteze
6. [DOOM 2] *fenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fentează
7. [Argou] fenta, fentez v. t. a înșela, a păcăli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL