1. [DEX '09] FANAR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânar s. n.] – Din ngr. fanári.
2. [MDA2] fanar sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A. 22/14 / V: fân~, fânariu / Pl: ~e / E: ngr φανάρι] 1 (Înv) Felinar (1). 2 (Înv; imp) Far (2). 3 (Reg) Partea interioară a fusului morii de vânt, fixată într-una din pietrele acesteia Si: crâng (32), prâsnel. 4 (Reg) Fereastră în acoperiș, pentru luminarea sau aerisirea podului Si: bageac1.
3. [CADE] ❍FANAR1, ‡FĂNAR (pl. -are) sn. Mold. Bucov. Felinar: îmblat-au toată noaptea cu fănare N. COST.; fanarele trăsurii aruncau ... pe șosea o pată lungă de lumină ALECS. [tc.].
4. [CADE] FANAR2, ‡FĂNAR sbst. Mahala din Constantinopol, unde locuia altă dată numai nobilimea greacă: mergînd drept la casele cele părintești ce avea la Fănar LET.; plăcintarii, lăptarii și bucătarii Fanarului I. -GH..
5. [DLRLC] FANAR, fanare, s. n. Felinar. (Și în forma fînar) În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36. Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37. Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141. ◊ Fig. Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359. – Variantă: fînar s. n.
6. [DLRM] FANAR, fanare, s. n. (Înv. și arh.) Felinar. [Var.: fînar s. n.] – Ngr. fanari.
7. [Șăineanu, ed. VI] fanar n. 1. Mold. felinar: fanarele de pe uliți AL.; 2. prisnelul unei mori de vânt (asemuit luminei șovăitoare a fanarului). [Turc. FANAR (v. fener)].
8. [Scriban] fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-
9. [DEX '09] FÂNAR s. n. v. fanar.
10. [MDA2] fânar2 sn vz fanar
11. [MDA2] fânariu1 sn vz fanar
12. [MDA2] fener sn vz fanar
13. [CADE] FÎNAR 👉 FANAR1.
14. [DLRLC] FÎNAR s. n. v. fanar.
15. [Șăineanu, ed. VI] fener n. Mold. fanarul morii. [Turc. FENER, felinar (v. fanar)].
16. [Scriban] fenér, V. fanar.
17. [Scriban] fînár n., V. fanar.
18. [DOOM 3] fanar (felinar) (înv.) s. n., pl. fanare
19. [DOOM 2] fanar (felinar) (înv.) s. n., pl. fanare
20. [DER] fanar (fanare), s. n. – 1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s. n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal. – Der. fanaragiu, s. m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Șeineanu, II, 167); fînăraș, s. m. (Mold., licurici); fanariot, s. m. (grec din Constantinopole aparținînd aristocrației din Fanar, care a ocupat funcții pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. și Mold., în sec. XVII și XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria romînă); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioți); fanariotism, s. n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar.
21. [DE] FANAR (FENER), cartier din Constantinopol (Istanbul), locuit de greci; reședință a patriarhului ortodox de Constantinopol (din 1453).
22. [DLRLV] FÎNAR s.n. (Mold., Trans. SV) Felinar. A: Îmblat-au [craiul] toată noaptea cu fînare. N. COSTIN. C: Iuda . . . veni acolo cu fînare si făclii. NT 1648, 129r. Etimologie: ngr. fanárí.
23. [DAR] fener, fenere, s.n. (reg.) fanarul sau felinarul morii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL