1. [DEX '09] FEMEIUȘCĂ, femeiuști, s. f. 1. Diminutiv al lui femeie. 2. Femeie drăguță, vioaie, plină de temperament. ♦ Femeie ușoară, neserioasă. 3. Femelă. [Pr.: -me-iuș-] – Femeie + suf. -ușcă.
2. [MDA2] femeiușcă sf [At: NEGRUZZI, S. III, 111 / Pl: ~ști / E: femeie + -ușcă] 1-2 (Șhp) Femeie (tânără) Si: femeiuță (1-2). 3 Femeie drăguță și vioaie Si: femeiuță (3). 4 (Prt) Femeie neserioasă. 5 (Rar) Femeie rea. 6 (Zlg) Femelă (1). 7 (Pfm; fig) Bărbat sub papuc. 8 (Reg; la războiul de țesut) Scânduriță.
3. [CADE] FEMEIUȘCĂ (pl. -iuște) sf. 🐒 1 Animal de sex femeiesc, muierușcă ¶ 2 iron. Femeie rea sau cu purtări rele [femeie].
4. [DEX '98] FEMEIUȘCĂ, femeiuști, s. f. 1. Diminutiv al lui femeie; (admirativ) femeie drăguță, vioaie, plină de temperament; (peior.) femeie rea, ușoară, neserioasă. 2. Femelă. [Pr.: -me-iuș-] – Femeie + suf. -ușcă.
5. [DLRLC] FEMEIUȘCĂ, femeiuști, s. f. 1. Diminutiv (uneori cu nuanță peiorativă) al lui femeie. Raveica, dintr-o femeiușcă ajunse în cîțiva ani groasă cît malul. CAMILAR, N. I 331. Cireșica, a treia nevastă, era o femeiușcă durdulie, mai tînără decît cele trei fete ale lui măritate. BART, E. 265. 2. Animal de sex femeiesc; femelă. Femeiuștile și-au ales sălaș și au făcut cuib aici în munte. SADOVEANU, V. F. 18.
6. [DLRM] FEMEIUȘCĂ, femeiuști, s. f. 1. Diminutiv (uneori cu nuanță peiorativă) al lui femeie. 2. Femelă.
7. [Șăineanu, ed. VI] femeiușcă f. 1. (ironic) femeie; 2. partea femeiască la animale.
8. [Scriban] femeĭúșcă f., pl. ște și (vest) șce. Femeĭe mică. Femelă.
9. [DOOM 3] femeiușcă s. f., g.-d. art. femeiuștii; pl. femeiuști
10. [DOOM 2] !femeiușcă s. f., g.-d. art. femeiuștii; pl. femeiuști
11. [DAR] femeiușcă, femeiuște, s.f. (pop.) 1. femeie drăguță și vioaie. 2. femeie rea, a dracului; femeie cu purtări rele; muierușcă. 3. bărbat condus de femeie în căsnicie. 4. animal de sex feminin. 5. scândurică cu găurele la războiul de țesut; muierușcă, găurar, găureancă, scânduriță, potiheci, bărbătuș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL