1. [DEX '09] FELIE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli.
2. [MDA2] felie1 sf [At: PISCUPESCU, O. 303/20 / V: (reg) fălie (A și: fălie) / Pl: ~ii / E: ngr φελί] 1 Bucată subțire tăiată (transversal) dintr-un obiect de obicei un aliment. 2 (Fig; fam) Domeniu de interes sau de activitate. 3 (Fam; d. o deprindere, meserie etc., îe) A fi pe ~ A avea abilități deosebite, acționând (rapid și) eficient. 4 (Fam; îae) A avea o relație (sentimentală) deosebită.
3. [CADE] FELIE sf. Bucată subțire tăiată dintr’un lucru de mîncare: ~ de pîine, ~ de slănină; ~ de pepene [ngr. φελί].
4. [DLRLC] FELIE, felii, s. f. Bucată (subțire) de obicei cu două fețe paralele tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). Văd că [fetița] începe să închidă ochii, ca și cînd ar fi usturat-o, și-i cade felia de pîine din mînă. PREDA, Î. 18. Am o felie de pepene, Trece prin apă repede (Suvelnița). GOROVEI, C. 362. ◊ (Construit cu verbul «a tăia») Tăia friptura felii. ◊ Fig. Felii groase de stîncă se îmbucă una cu alta. BOGZA, Ț. 10.
5. [DLRM] FELIE, felii, s. f. Bucată (subțire) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Comp. ngr. feli.
6. [Șăineanu, ed. VI] felie f. bucată tăiată cam subțire: felie de pâine. [Gr. mod. FELI].
7. [Scriban] felíe f. (ngr. feli, d. it. offella, dim. d. offa, cozonac, lat. offa, cozonac, bucată de pîne, offella, bucățică de carne). Bucată supțire de pîne, de pepene, de măr tăĭată cu cuțitu. (Felia de mămăligă se poate tăĭa cu ața, cele de portocală se desfac cu mîna). – În Mold. Olt. fălíe (rev. I. Crg. 7, 262), în Mold. nord și félie. V. halcă și codru.
8. [DEX '09] FELIA, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie.
9. [MDA2] fălie3 sf vz felie1
10. [CADE] ❍FĂLIE = FELIE.
11. [CADE] FELIOARĂ (pl. -re) sf. dim. FELIE.
12. [CADE] FELIUȚĂ (pl. -țe) dim. FELIE.
13. [Scriban] fălíe, V. felie.
14. [DOOM 3] felie (bucată) s. f., art. felia, g.-d. art. feliei; pl. felii, art. feliile (desp. -li-i-)
15. [DOOM 2] felie (bucată) s. f., art. felia, g.-d. art. feliei; pl. felii, art. feliile
16. [IVO-III] felie, -liei gen. a.
17. [DOOM 3] felia (a ~) (a tăia felii) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. feliez (desp. -li-ez), 3 feliază, 1 pl. feliem; conj. prez. 1 sg. să feliez, 3 să felieze; ger. feliind (desp. -li-ind)
18. [DOOM 2] felia (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliază, 1 pl. feliem (-li-em); conj. prez. 3 să felieze; ger. feliind (-li-ind)
19. [DER] felie (felii), s. f. – Bucată tăiată dintr-un întreg. – Mr., megl. filie. Ngr. φελλί, din lat. offella (Meyer, Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer, Gr., 59; Gáldi 188), cf. bg. filija, sb. felija (Romanski 103; cf. Miklosich, Fremdw., 87). Sec. XVIII. – Der. feliuță, s. f. (felie mică; ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu felie și în loc de *feriuță, cf. ferigă; înfelia, vb. (a tăia în felii).
20. [Argou] felie, felii s. f. 1. (intl.) portofel. 2. sentință de condamnare penală.
21. [Argou] a fi pe felie expr. (intl.) a da lovitura.
22. [Argou] a fi pe felie cu cineva expr. a fi prieten cu cineva, a se înțelege bine cu cineva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL