1. [DEX '09] FELEȘTIOC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec.
2. [MDA2] feleștioc sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~iuc, (2) ~toc / Pl: ~oace / E: nct] (Reg) 1 Pămătuf făcut dintr-un băț scurt, cu câlți sau o cârpă la un capăt Si: feleșteu (1). 2 Mănunchi de busuioc cu care se aghezmuiește. 3 Fitil pentru opaiț făcut dintr-o bucată de cârpă.
3. [CADE] ❍FELEȘTIOC (pl. -ocuri), FELEȘTIUC (pl. -ucuri), ‼ FELEȘTEUC sn. Mold. 1 Pămătuf făcut dintr’un băț scurt cu o despicătură la un capăt în care se vîră o cîrpă sau cîlți; servește la uns osia căruței cu păcură sau ciubotele cu răbueală (🖼 2063): de inima căruței atîrnau păcornița cu ~ul și posteuca CRG. ¶ 2 Fitil pentru opaiț, făcut dintro bucată de petecă.
4. [DLRLC] FELEȘTIOC, feleștiocuri, s. n. (Regional) Pămătuf cu care se unge osia căruței cu păcură sau bocancii cu unsoare. Mă lua frumușel de bărbie cu mîna stîngă, iar cu cea dreaptă muia feleștiocul în strachina cu dohot. CREANGĂ, A. 46. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. id. P. 106. – Pronunțat: -tioc.
5. [DLRM] FELEȘTIOC, $feleștiocuri%, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Din feleșteu (rar întrebuințat) + sefeștoc.
6. [Șăineanu, ed. VI] feleștioc n. Mold. 1. fitil pentru opaiț; 2. bețișor cu o cârpă la un capăt cu care țăranul unge osia carului; muia feleștiocul în strachina cu dohot CR. [Pare un compromis între felezău și sfeștoc].
7. [MDA2] feleștiuc sn vz feleștioc
8. [MDA2] feleștoc sn vz feleștioc
9. [DOOM 3] feleștioc (reg.) (desp. -tioc) s. n., pl. feleștiocuri
10. [DOOM 2] feleștioc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiocuri
11. [MDO] feleștioc
12. [DAR] feleștioc, feleștiocuri, s.n. (reg.) 1. pămătuf cu care se ung tălpile bocancilor sau osia căruței. 2. fitil pentru opaiț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL