1. [MDA2] feleșteu sn [At: PAMFILE, I. C. 140 / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) 1 Feleștioc (1). 2 Băț înfășurat la un capăt cu o cârpă, servind ca piston copiilor când se stropesc cu apă.
2. [CADE] ❍FELEȘTIOC (pl. -ocuri), FELEȘTIUC (pl. -ucuri), ‼ FELEȘTEUC sn. Mold. 1 Pămătuf făcut dintr’un băț scurt cu o despicătură la un capăt în care se vîră o cîrpă sau cîlți; servește la uns osia căruței cu păcură sau ciubotele cu răbueală (🖼 2063): de inima căruței atîrnau păcornița cu ~ul și posteuca CRG. ¶ 2 Fitil pentru opaiț, făcut dintro bucată de petecă.
3. [DAR] feleșteu, feleșteuri, s.n. (reg.) 1. ungător pentru osiile carului (alcătuit dintr-un băț scurt cu pămătuf la un capăt). 2. băț cu un petec la un capăt, folosit în jocul copiilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL