1. [Scriban] feleșteóc și felĭușteóc (eo dift.) n., pl. eoace (cp. cu feletic). Est. Șomoĭog de cîrpe pus în vîrfu unuĭ băț de uns osiile.
2. [Șăineanu, ed. VI] feleștioc n. Mold. 1. fitil pentru opaiț; 2. bețișor cu o cârpă la un capăt cu care țăranul unge osia carului; muia feleștiocul în strachina cu dohot CR. [Pare un compromis între felezău și sfeștoc].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL