1. [DEX '09] FELEȘAG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușag s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.
2. [MDA2] feleșag sn [At: SADOVEANU, P. S. 29 / V: ~liu~ / Pl: ~uri / E: mg feleseg Cf fel] (Îrg) 1 Caracter. 2 Obicei.
3. [DEX '98] FELEȘAG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușag s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.
4. [DLRLC] FELEȘAG, (rar) feleșaguri, s. n. (Regional) Fel de a fi; fire, caracter, soi; obicei. Pistruga rîse zgomotos, cum îi era feleșagul la asemenea taclale. SADOVEANU, M. C. 112. Răposatul fusese om aprig și certăreț... Fecioru-său, Zaharia, se alesese de la început din alt feleșag. C. PETRESCU, R. DR. 23. A îmbătrînit de timpuriu; așa i-i feleșagul lui, la inimă-i tot verde. MIRONESCU, S. A. 42. – Variantă: feliușag (CREANGĂ, P. 225) s. n.
5. [DLRM] FELEȘAG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi (sau de a se manifesta) ; fire, caracter, soi, obicei. [Var.: feliușag s. n.] – Magh. féleség.
6. [Scriban] feleșág n., pl. urĭ (ung. féleség). Nord. Fel, fire, natură: așa e feleșagu luĭ. – Și felĭușag.
7. [DEX '09] FELIUȘAG s. n. v. feleșag.
8. [MDA2] feliușag sn vz feleșag
9. [MDA2] forosag sn vz feleșag
10. [CADE] ❍FELIUȘAG sbst. Mold. Fire, obiceiu: fel, soiu: s’a culca s’a adormi, cu ochii deschiși, cum i-i ~ul CRG. [feliu + suf. -șag; comp. ung. feleseg].
11. [Șăineanu, ed. VI] feliușag n. Mold. fel, fire: adormi cerbul cu ochii deschiși, cum i-i feliușagul CR. [Tras din feliu cu ajutorul unui sufix analogic (cf. rămășag)].
12. [Scriban] felĭușág, V. feleșag.
13. [DOOM 3] feleșag (reg.) s. n., pl. feleșaguri
14. [DOOM 2] feleșag (reg.) s. n., pl. feleșaguri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL