1. [DEX '09] FAȚETAT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.
2. [DEX '09] FAȚETAT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.
3. [MDA2] fațetat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fațeta] 1-2 Tăiat sau șlefuit în fațete. 3 (Pgr; d. un clișeu sau o piesă de stereotipie) Prelucrat pentru a permite fixarea pe suport.
4. [MDA2] fațetat1 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fațeta] 1-3 Fațetare (1-3).
5. [DEXI] fațetát2, -ă adj. 1 (tehn.) Care este tăiat sau șlefuit în fațete (1). 2 (tipogr.; despre clișee sau piese de stereotipie) Care este prelucrat pentru a permite fixarea pe un suport. • pl. -ți, -te. / v. fațeta.
6. [DN] FAȚETAT s.n. Fațetare. [< fațeta].
7. [DEX '09] FAȚETA, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.
8. [MDA2] fațeta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. 3 (Pgr) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie pentru a permite fixarea pe un suport.
9. [DEXI] fațetá vb. I. tr. 1 (tehn.) A tăia sau a șlefui în fațete (1). 2 (tipogr.; compl. indică clișee sau piese de stereotipie) A prelucra pentru a permite fixarea pe un suport. 3 (med.) A efectua o construcție protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinților artificiali. • prez.ind. -ez. / <fr. facetter <lat. facĭes, -ei „față”.
10. [DN] FAȚETA vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].
11. [MDN '00] FAȚETA vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)
12. [DOOM 3] fațeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fațetez, 3 fațetează; conj. prez. 1 sg. să fațetez, 3 să fațeteze
13. [DOOM 2] *fațeta (a ~) vb., ind. prez. 3 fațetează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL