1. [DEX '09] FAȚETARE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.
2. [MDA2] fațetare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: fațeta] 1-2 Tăiere sau șlefuire în fațete Si: fațetat1 (1-2). 3 (Pgr) Prelucrare a unui clișeu sau a unei piese de stereotipie pentru a permite fixarea pe suport Si: fațetat1 (3).
3. [DN] FAȚETARE s.f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. [< fațeta].
4. [DEX '09] FAȚETA, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.
5. [MDA2] fațeta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. 3 (Pgr) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie pentru a permite fixarea pe un suport.
6. [DEXI] fațetá vb. I. tr. 1 (tehn.) A tăia sau a șlefui în fațete (1). 2 (tipogr.; compl. indică clișee sau piese de stereotipie) A prelucra pentru a permite fixarea pe un suport. 3 (med.) A efectua o construcție protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinților artificiali. • prez.ind. -ez. / <fr. facetter <lat. facĭes, -ei „față”.
7. [DN] FAȚETA vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].
8. [MDN '00] FAȚETA vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)
9. [DOOM 3] fațeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fațetez, 3 fațetează; conj. prez. 1 sg. să fațetez, 3 să fațeteze
10. [DOOM 2] *fațeta (a ~) vb., ind. prez. 3 fațetează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL