1. [DEX '09] FATUITATE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare (care ascunde prostia). [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis.
2. [MDA2] fatuitate sf [At: CARAGIALE, O. VII, 233 / P: ~tu-i~ / Pl: ~tâți / E: fr fatuité, lat fatuitas, -atis] (Liv) Îngâmfare prostească.
3. [CADE] *FATUITATE sf. 1 Înfumurare, îngîmfare prostească și obraznică: ~a facțioșilor și a demagogilor ... orbește și pe unii și pe alții I. -GH. ¶ 2 Obrăznicie [fr.].
4. [DEX '98] FATUITATE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis.
5. [DLRLC] FATUITATE s. f. (Franțuzism) Mîndrie arogantă, îngîmfare, înfumurare. [În proiectul satiric «Pustnicul»] Eminescu vrea să picteze fatuitatea societății dominante din jurul anului 1840, care-și petrece viața în baluri fastuoase. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 5/5. Tinerii scriitori din țară se mărginesc a cutriera lumea romînească... ținînd șezători literare, niște inocente sporturi, – fatuitate juvenilă. CARAGIALE, O. VII 233. – Pronunțat: -tu-i-.
6. [DLRM] FATUITATE s. f. (Franțuzism) Îngîmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-i] – Fr. fatuité (lat. lit. fatuitas, -atis).
7. [DN] FATUITATE s.f. Îngîmfare, înfumurare. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. fatuité, lat. fatuitas – prostie].
8. [MDN '00] FATUITATE s. f. îngâmfare, înfumurare. (< fr. fatuité, lat. fatuitas)
9. [Șăineanu, ed. VI] fatuitate f. vorbire și purtare insipidă.
10. [Scriban] *fatuitáte f. (lat. fatúitas, -átis, d. fatuus, prost obraznic). Prostie obraznică.
11. [DOOM 3] fatuitate (livr.) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuității
12. [DOOM 2] fatuitate (livr.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. fatuității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL