1. [DEX '09] FASCINARE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina.
2. [MDA2] fascinare2 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: fascină + -are] 1 Așezare de fascine. 2 Fascinaj.
3. [MDA2] fascinare1 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: fascina] 1 Dominare exercitată de cineva asupra cuiva prin forța privirii Si: (fig) hipnotizare. 2 Producere a unei impresii deosebite asupra cuiva prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun Si: captivare (3), seducere.
4. [DN] FASCINARE s.f. Fascinație. ♦ Operația de așezare a fascinelor. [< fascina, după fr. fascinage].
5. [DEX '09] FASCINA, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.
6. [MDA2] fascina vt [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 261 / Pzi: ~nez / E: fr fasciner, lat fascinare] 1 A domina prin forța privirii Si: (fig) a hipnotiza. 2 A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun Si: a captiva (2), a seduce.
7. [CADE] *FASCINA (-inez) vb. tr. 1 A fermeca ¶ 2 A paraliza mișcările cuiva supunîndu-l cu privirea ¶ 3 familiar A ameți, a răpi prin nuri, prin frumusețe [fr. < lat.].
8. [DLRLC] FASCINA, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) cu privirea, a subjuga. Dinu Dănoiu fixa spre el ochii mari negri frumoși, fascinîndu-l parcă prin dorința lor intensă. CAMIL PETRESCU, N. 93. Ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. REBREANU, P. S. 23. M-am oprit fascinat de ochii lui pătrunzători. BASSARABESCU, S. N. 25. ◊ Fig. Fila albă de hîrtie... stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 105. 2. (Folosit și absolut) A cuceri prin unele însușiri, a fermeca, a captiva. V. răpi. Orice mișcare a lui e studiată, mersul, îmbrăcămintea, vorba, totul atrage și fascinează. BART, E. 153. O civilizație superioară fascinează, prin însuși faptul că e superioară. IBRĂILEANU, SP. CR. 261.
9. [DLRM] FASCINA, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A supune pe cineva cu privirea; a subjuga. 2. A cuceri prin unele însușiri; a fermeca, a captiva. – Fr. fasciner (lat. lit. fascinare).
10. [DN] FASCINA vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încînta (pe cineva) în așa fel, încît să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].
11. [MDN '00] FASCINA vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr. fasciner, lat. fascinare)
12. [Șăineanu, ed. VI] fascinà v. a fermeca.
13. [Scriban] *fascinațiúne f. (lat. fascinátio, -ónis). Acțiunea de a fascina. – Și -áție, dar ob. -áre.
14. [Scriban] *fascinéz v. tr. (lat. fáscino, -áre, d. fáscinum, farmec, fărmăcătorie, d. vgr. báskanon, farmec, baskaino și faskaino, deochĭ, invidiez). Farmec, atrag pin privire: se atribue șarpeluĭ facultatea de a-șĭ fascina prada. Farmec, încânt, uĭmesc: acest orator fascinează auditoriu.
15. [DOOM 3] fascinare s. f., g.-d. art. fascinării
16. [DOOM 2] fascinare s. f., g.-d. art. fascinării
17. [DOOM 3] fascina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fascinez, 3 fascinează; conj. prez. 1 sg. să fascinez, 3 să fascineze
18. [DOOM 2] fascina (a ~) vb., ind. prez. 3 fascinează
19. [MDO] fascina (pr. sci)
20. [DER] fascina (fascinez, fascinat), vb. – A atrage irezistibil, a captiva. Fr. fasciner, cu pronunțarea lat. fascinare. – Der. (din fr.) fascinant, adj.; fascinator, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL