1. [DEX '09] FARSOR, -OARE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur.
2. [MDA2] farsor sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr farceur] 1 Persoană neserioasă, care se ține de păcăleli. 2 Impostor.
3. [CADE] *FARSOR sm. Cel ce face altuia farse, renghiuri; poznaș, hîtru, ghiduș [fr.].
4. [DLRLC] FARSOR, farsori, s. m. Cel care se ține de farse; om lipsit de seriozitate. V. păcălici, poznaș. Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gîndea că acest Baloleanu e un mare farsor. REBREANU, R. II 215. Poeții aceștia, care se numesc decadenți sau simboliști... adeseori îmi fac efectul unor dibaci farsori. DEMETRESCU, O. 146.
5. [DLRM] FARSOR, farsori, s. m. Om lipsit de seriozitate, care se ține de păcăleli. – După fr. farceur.
6. [DN] FARSOR, -OARE s.m. și f. Persoană care face farse. ♦ Om neserios; impostor. [< fr. farceur].
7. [MDN '00] FARSOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face farse; om neserios. 2. impostor, șarlatan. (< fr. farceur)
8. [Șăineanu, ed. VI] farsor m. 1. care joacă numai farse; 2. caraghios.
9. [Scriban] *farsór, -oáre s. (fr. farceur). Persoană care se ține de farse, poznaș, bufon. Persoană neserioasă: farsoriĭ politicĭ.
10. [DOOM 3] farsor s. m., pl. farsori
11. [DOOM 2] farsor s. m., pl. farsori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL