1. [DEX '09] FARISEIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu).
2. [MDA2] fariseic, ~ă a [At: CAMILAR, N. II, 34 / P: ~se-ic / Pl: ~ici, ~ce / E: fr pharisaique după fariseu] 1 Care aparține fariseilor (1). 2 De fariseu (1). 3 Ca al fariseilor (1). 4 (Fig) Ipocrit.
3. [DLRLC] FARISEIC, -Ă, fariseici, -e, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. (Adverbial) Ideologii burghezi folosesc... cosmopolitismul... pledînd fariseic pentru o așa-zisă «Știință universal-umană». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 13/5. – Pronunțat: -se-ic.
4. [DLRM] FARISEIC, -Ă, fariseici, -e, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Fr. pharisaïque (după fariseu).
5. [DN] FARISEIC, -Ă adj. Fățarnic, ipocrit, prefăcut. [Pron. -se-ic. / cf. fr. pharisaïque].
6. [MDN '00] FARISEIC, -Ă adj. fățarnic, ipocrit, prefăcut. (< fr. phari-saïque)
7. [Șăineanu, ed. VI] fariseic a. după caracterul fariseilor.
8. [Scriban] *farisáic, -ă adj. (gr. pharisaĭkós, lat. -áicus, fr. -aïque, it. farisáico. Cp. cu trohaic). De fariseŭ. Adv. Ca fariseiĭ. – Și fariseic.
9. [DOOM 3] fariseic (desp. -se-ic) adj. m., pl. fariseici; f. fariseică, pl. fariseice
10. [DOOM 2] fariseic (-se-ic) adj. m., pl. fariseici; f. fariseică, pl. fariseice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL